Florentina Tonita: E posibil drumul de la Poezie la Creştinism? Spun Sfinţii Părinţi că un om, dacă refuză călugăria de bună voie, el va fi călugărit de viaţă, în urma unor încercări mai mult sau mai puţin dureroase. Ai ajuns la Creştinism prin Poezie sau prin Suferinţă? Bineînteles, călugăria are aici sens de pustnicie lumească – dacă e posibilă alăturarea de cuvinte, de Jertfă creştină.
Marius Ianus: M-am întors la creştinism în urma multor semne care mi s-au arătat. Mi s-a revelat că Dumnezeu are un plan cu mine. M-am trezit că locuiesc chiar în casa în care a locuit Alexandru Monciu Sudinski, alt scriitor revoltat, şi am găsit alte multe corespondenţe în viaţa mea. Aşa că am tras concluzia firească: nimic nu e întîmplător, realitatea ne depăşeşte cu mult minţile. De fapt, eram aplecat de mic spre acest fel de a gîndi, iar argumentul lui Nicolaus Cusanus în privinţa existenţei lui Dumnezeu l-am descoperit singur, pe la 10 ani.
F.T.: Sunt numeroase exemplele în care poeţi de valoare – de valoarea timpului lor, desigur, au descoperit Lumina şi au păşit pe drumul paralel poeziei. Paralel însemnînd aici că poezia nu este exclusă, ci doar capătă altă stralucire. Vorbesc despre Părintele Savatie Baştovoi, chiar şi despre Marius Ianuş, şi exemplele pot continua. Regreţi în vreun fel experienţa anilor trecuţi, faima, notorietatea, poate chiar orgoliul recunoaşterii literare?
M.I.: Nu prea am ce să regret. Securităţii, care mi-a distrus continuu viaţa, nu i-a păsat de faima mea. Am avut neşansa de a scrie un poem împotriva României. Acel poem mi-a marcat destinul. De fapt, el era croit pe mentalitatea lumii ateiste de azi, care nu vede în greutăţile cu care ne confruntăm încercări date de Dumnezeu, deci ceva bun, ci doar neputinţa noastră socială şi politică.
F.T.: Poezia şi-a cam pierdut de un timp rochia de bal şi umblă parcă neruşinată, în fustiţe deocheate. Şi mă refer strict la versul fără poezie, la cuvintele fără spirit care abunda de ceva vreme viata tinerilor noştri scriitori. Ce lipseşte – nu din aceste poeme!, ci din existenţa poeţilor de nu mai ating ei adîncimea (sau înălţimea) Duhului în Cuvînt?
M.I.: Poezia n-a fost niciodată mai apropiată sau mai departată de Dumnezeu decît e acum. Trebuie să facem o diferenţă clară între poezia laică şi poezia creştină. Poezia laică a fost fără Dumnezeu dintotdeauna, la Nichita Stanescu, ca şi la Ovidiu. Să te joci cu cuvintele, cum fac cei mai multi poeţi, mai ales cei metaforici şi artizani, cei care folosesc figurile de stil şi rima, e ceva foarte periculos.
F.T.: Ţi-ai renegat toate scrierile, în urma unui zbucium sufletesc. Toată lumea aştepta ca taifunul interior să treaca şi să re-devii poetul fracturist cu care lumea literară se obişnuise. Se pare că a trecut taifunul, însă dupa el se aşează un alt zbucium, cel al creştinului apăsat de întîmplări trecute. Eşti gata să porneşti un proiect extrem de îndrăzneţ timpului nostru, un Drum al Crucii. Te rog să dezvolţi cu propriile cuvinte acest demers, pentru ca el sa fie cît mai bine înţeles.
M.I.: Părintele Savatie Baştovoi m-a sfătuit să renunţ la idee. Era prea mare pentru mine si mă muncea prea mult. Era vorba de un pelerinaj mai putin obisnuit, cu o cruce în spate.
F.T.: Eşti jurnalist, cititorii te găsesc în revista VIP, dar şi în Ziarul Lumina. Crezi că exista loc, în presa noastră, de informaţii ziditoare de suflet? Îşi asuma jurnaliştii de astăzi misiunea atît de dificilă de a transmite Cuvîntul curat al Părinţilor noştri? Ai simţit că îţi scade “audienţa, ca să folosim un cuvînt atît de uzitat, după ce ai schimbat tonul şi direcţia editorialelor din VIP?
M.I.: Încep cu sfîrşitul. Dimpotrivă, se pare că numărul cititorilor mei a crescut după convertirea mea. E foarte important ca oamenii cu credinţă să scrie despre credinţa lor. Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos ne-a chemat să ne mărturisim credinţa, spunîndu-ne că aşa cum Îl mărturisim noi pe El în faţa semenilor noştri, aşa ne va mărturisi şi El pe noi în faţa Tatălui nostru ceresc.
F.T.: Recomandă tinerilor 3 cărţi care le pot schimba viaţa.
M.I.: Noul Testament. Patericul. Psalmii.
F.T.: Numeşte 3 oameni care sînt sau pot deveni modele pentru tinerii care mai caută încă o Cale.
M.I.: Părintele Savatie Baştovoi (Noul Neamt). Părintele Ghelasie (Făgeţel). Părintele Milotoiu (Săcele).
Mulţumesc! Doamne Ajută!
Marius Ianuş s-a născut în anul 1975, la Braşov, numele său real fiind Drăjan Marius-Christian. Este întemeietorul curentului literar fracturist, alături de Dumitru Crudu. În 2010, pe neasteptate, si-a renegat toate scrierile necreştine, anuntul fiind făcut public în ziua de 20 aprilie: "De astazi, 20 aprilie 2010, îmi reneg toate scrierile pe care le-am publicat pîna azi, cu exceptia celor pe care le-am postat sau le voi posta pe acest blog.
Îmi cer iertare tuturor celor carora versurile mele de pîna acum le-au fost prilej de sminteala si iau pacatele la care i-au împins vorbele mele scrise si spuse pe alti oameni asupra mea.
Nu voi continua nici povestea blogului literar colectiv pe care l-am initiat, hyperliteratura, pentru un motiv simplu: e o poveste necrestina.
Si asa a spus Domnul nostru Iisus Hristos: "Cine nu este cu Mine este împotriva mea. Si cine nu aduna cu Mine, risipeste".
Îi avertizez pe toti cei care scriu acolo ca sînt pe calea pierzaniei.
Îi avertizez pe toti cei care au trecut prin cenaclurile mele sau care m-au citit ca, în afara de sinceritate, i-am împins numai la dracovenii. Îi avertizez ca exista Iad.
Îi chem pe toti pe drumul catre Iisus Hristos, sa înfrunte prigoana satanei si sa-si salveze sufletele".
