Un anumit fel de a te privi, chiar si o sarutare rapida pe obraz, o palma micuta trecuta peste mana ta, si zambetul larg, sub ochii mari si minunati… Copiii cu dizabilitati, copiii cu Sindrom Down mai ales, par sa fie acei ingeri trimisi de Dumnezeu pe pamant sa ne invete lectia despre Iubire.
Marti, 29 noiembrie, la Centrul Scolar pentru Educatie Incluziva a fost sarbatoare. Cu colinde, momente emotionante si multe imbratisari. Elevele de clasa a XI-a de la Liceul Teoretic "Nicolae Iorga" Botosani, viitoare cadre didactie – educator sau invatator – au fost invitate sa ii cunoasca acasa la ei pe copiii cu dizabilitati.
Activitatea a facut parte din seria activitatilor dedicate Zilei internationale a persoanelor cu dizabilitati, de pe 3 decembrie, pornind de la tema "Ce stim si ce nu stim despre Sindromul Down".
Inaintea acestei activitati, copiii din Asociatia "Ne trebuie speranta" si copiii din Scoala Speciala – Centrul Scolar pentru Educatia Incluziva, au avut o activitate la Liceul Teoretic "Nicolae Iorga", cu copii de clasa a IV-a. Copiii cu Sindrom Down, si clasele a II-a, a IV-a si a V-a din CSEI (unde merg si copiii de la "Ne trebuie speranta"), au fost la Liceul Teoretic, la o activitate comuna.
.jpg)
Silvia Hriciuc: "Lacrimile nu se puteau opri din ochii lor, ai viitorilor educatori"
Chiar daca la inceput a fost o oarecare reticenta, apoi s-au cunoscut, au lucrat, s-au jucat, fiind o activitate deosebita si impresionanta. Asa ca a venit randul elevilor de la Liceul "Nicolae Iorga" sa vina la copiii cu dizabilitati, aducandu-i cu ei si pe colegii mai mari, de la clasa a XI-a.
"Dupa prima intalnire, fiecare elev a lasat o impresie, astazi (marti, n.r.) au fost prezentate scrisorile foarte emotionante ale copiilor de la Liceul "Nicolae Iorga", despre cum percep ei persoanele cu dizabilitati. Activitatea de acum a vizat, in schimb, viitorii educatori si invatatori, care probabil se vor intalni cu acesti copii. A fost impresionant pentru ca, dupa ce au urmarit imagini cu activitatile copiilor nostri, au ascultat cuvintele celor mici, lacrimile nu se puteau opri din ochii lor, ai viitorilor educatori. Au cantat impreuna, au facut felicitari pentru Craciun. Pe viitor, poate gasim o deschidere mai mare si din partea autoritatilor, pentru ca acesti copii nu au nevoie numai de un sprijin material, ci si de un sprijin spiritual, ei trebuie luati asa cum sunt, daca nu au unde sa mearga raman intre cei patru pereti ai casei, si ei au nevoie de socializare", ne spune Silvia Hriciuc, presedinta Asociatiei "Ne trebuie speranta".
Prof. Paulina Bolohan: "In prima zi de scoala am plans!"
Despre nevoia stringenta de recunoastere si reintegrare ne vorbeste si prof. Paulina Bolohan, de la Centrul Scolar de Educatie Incluziva. Care recunoaste ca, dupa 17 ani de activitate in invatamantul de masa, avea o perceptie despre copiii cu dizabilitati cu totul diferita de cea de acum.
"In momentul in care eu am venit in invatamantul special, acum 3 ani, dupa 17 ani in invatamantul de masa, mi-am dat seama ca nu stiam nimic despre copiii cu dizabilitati. Stiam de existenta lor, dar nu m-am asteptat sa aiba un impact asa de mare asupra mea. Am plans in prima zi de scoala: unde sunt acesti copii, sunt multi dar de ce nu ii vedem, de ce nu ii acceptam, de ce parintii se feresc sa mearga cu ei pe strada! Mai tarziu am inteles de ce, dupa ce eu am iesit si am vazut reactia oamenilor", marturiseste prof. Paulina Bolohan.Problemele apar pentru ca oamenii nu se dezlipesc de mentalitati, de prejudecata ca o persoana cu handicap nu poate fi recuperata, integrata.
"Tocmai aceste idei, aceste mentalitati ii marginalizeaza pe acesti copii. Ei pot fi integrati, pot sa isi dezvolte activitati de viata, am avut copii care au ajuns adulti, au reusit sa aiba un serviciu, sa se integreze, s-au dezvoltat frumos. Afectiunea, increderea care li se da, faptul ca sunt priviti asa cum sunt ei, sunt aspecte foarte importante pentru ei. Trebuie sa retinem ca acesti copii nu au nevoie de compasiune, de mila, ci doar de recunoastere. Sa se stie ca ei au dreptul la viata, la socializare", spune dascalul.
Singura speranta, acum, este ca elevii care au petrecut cateva ore langa acesti copii vor marturisi mai departe despre sufletul si sinceritatea persoanelor cu dizabilitati, despre daruire si bucuria de a primi un zambet.
"Viitorii invatatori se vor intoarce in scoala si vor povesti, vor vedea daca sunt pentru meseria asta. Poate experienta de astazi va da roade, poate ca parte dintre ei vor alege sa urmeze aceasta meserie, dar trebuie sa stie ca e nevoie de foarte multa daruire. Ma bucur ca fetele de astazi au dat dovada ca au un suflet mare, e un castig pentru ele ce s-a intamplat astazi aici", incheie prof. Paulina Bolohan.
Prof. Laurentiu Palade: "Incercati in continuare sa beneficiati de cele mai frumoase lectii!"
Atmosfera de poveste, cu colinde si imbratisari, lucrul in echipa la confectionarea felicitarilor pentru Mos Craciun, timiditatea elevelor in fata manifestarilor sincere de iubire venite cand nici nu te astepti, replici spontane si bunatate, multa bunatate… Lectii care nu se predau la scoala, pentru ca nu exista scoala pentru astfel de lectii.
Lectiile din suflet, despre care a incercat sa le vorbeasca elevelor de la Liceul Teoretic "Nicolae Iorga" si profesorul Laurentiu Palade, cel care s-a bucurat la randul sau de atmosfera de poveste.
"Trebuie sa fii pregatit pentru ziua de maine, care iti poate oferi lucruri pe care nici nu le gandesti, dar pe care trebuie sa le faci. Incercati in continuare sa beneficiati de cele mai frumoase lectii, cautati-va in sufletul vostru, in mintea voastra, cele mai frumoase ganduri, cea mai buna comunicare cu copiii. Cei care veti ramane in invatamant sa nu credeti ca aici doar banii conteaza, este nevoia celui de langa tine de a-l ajuta sa se dezvolte. Aici trebuie mereu sa cladesti, mereu sa descoperi si mereu sa pui mai presus de toate viata ta in folosul acestor copii. Sa va dea Dumnezeu sanatate, Dumnezeu sa ii pazeasca si pe acesti copii, Mosul sa vina cu saci mari cu bunatati pentru ca au fost cuminti, sunt vrednici! Sa invatam de la ei sa fim si noi sinceri. Daca vom incerca sa muncim cum muncesc ei si vom lasa deoparte toata mandria pe care omul, vrand-nevrand, o are si vom gandi mai mult cu inima si cu sufletul poate ca nu va trebui sa vina o anumita zi pe an sa ne intalnim. Ma bucur ca aceasta clasa a XI-a este asa cum o stiu eu. Va multumesc si pentru ca v-ati ostenit sa le faceti daruri copiilor", a spus profesorul Lurentiu Palade, de la Liceul Teoretic "Nicolae Iorga" Botosani.
Vezi si Mariei Sale, Copil cu aripi de inger....
