Grea Înviere, chinuitoare trăire creştină în anul de graţie 2014! Îl osândim pe Hristos prin chiar oamenii Lui, ne prosternăm Răului şi îi aducem ofrande în fiecare zi. Ridicăm socluri pentru proletcultista Nina Cassian şi dăm jos statuia lui Mircea Vulcănescu! Ne scandalizăm că o copilă de 15 ani merge singură la duhovnic, dar ne amuzăm prosteşte de reginele siliconate care conduc astăzi sistemul educativ românesc. Retezăm Cruci, pregătim puşcării pentru creştinii care îşi cinstesc martirii, sârma ghimpată se întoarce, dincolo de ea suntem noi toţi, de ieri şi de azi. Trăim în Ferma lui Orwell şi ne adaptăm prin suferinţă şi trădare.

Am fost atât de crunt manipulaţi încât supravieţuirea a devenit o formă de laşitate din care se hrăneşte hulpava clasă politică, acum parcă mai mult ca niciodată. 

La ce ne foloseşte Crucea, de ce ar mai Învia Hristos? Mai ştim să iubim, să jertfim, mai ştim să trăim, să vieţuim? Iisus a predicat Iubirea şi ne-a lăsat în Iubire.

Şi soluția vieții astăzi, fie că trăim împreună sau în singurătate, este Iubirea. Viața nu se bazează pe reguli sau strategii, legile sunt doar o formă a autorității de a controla și, la nevoie, de a constrânge. Am învățat să fim disciplinați în tot ce înseamnă acceptarea sistemului, chiar și atunci când el, sistemul, ne situează pe o poziție potrivnică aproapelui nostru. Nevoia vitală de bani, dependența de sistem pe care o cultivăm în timp, preocuparea pentru ordonarea socială și comodă ne transformă din ființă umană în biet umanoid care, privit ca o mașinărie perfectă, trebuie anihilată la primele semne de uzură. Și vom fi anihilați dacă ne va lipsi ceea ce are omul mai important de dus. Iubirea este sămânța divină cu care am fost trimiși în lume. Trebuie să o lăsăm să rodească. Să ne lăsăm pierdute orgoliile și patimile și să ne privim unii pe alții în ochi.

Învierea este drum nou şi înnoitor! Hristos este Calea, Adevărul şi Viaţa. Căutarea începe când deja ai aflat, când Adevărul a devenit Lumină, Viaţă.

Pentru cine a suferit Hristos? Cine Îl mai aşteaptă azi pe Cale?

Eminescu spunea atât de frumos: "Ba credem c-a înviat în inimele sincere cari s-au jertfit pentru învăţătura lui, credem c-a înviat pentru cei drepţi şi buni, al căror număr mic este ; dar pentru acea neagrã mulţime, cu pretexte mari şi scopuri mici, cu cuvînt dulce pe gură şi cu ura în inimă, cu faţa zîmbind si cu sufletul înrăutăţit, el n-a înviat niciodatã, cu toate că si ei se închină la acelaşi Dumnezeu".

Să vedem Adevărul de dincolo de cotidian, de dincolo de pânza aruncată peste ochii din ce în ce mai nevăzători şi mai slabi! Să căutăm LUMINA ADEVĂRATĂ în sufletul divin cu care ne-am născut.

HRISTOS A INVIAT, noi ce mai asteptăm? Putem fi cei ai începutului, cei ai Adevărului, prin IUBIRE!

Hristos a Înviat! Să rămânem Vii şi creştini!

(Florentina Toniţă)