Modalitatea unor "oameni de presă sau politicieni aflaţi în treabă" de a găsi noduri în papură în orice, ignorînd cele mai elementare cunoştinţe de botanică (papura nu are noduri, dar ei încalcă pînă şi codul genetic al naturii, găsind în papură nenumărate noduri!), ca de altfel şi ignorarea deontologiei profesionale, este din ce în ce mai prezentă în ultima vreme şi creează valuri mirobolante în mintea acestora, dar atinge şi bună parte din opinia publică. Şi asta este foarte grav.
       
O să mă refer mai jos doar la ceea ce ştiu foarte bine, pentru că sunt implicat de la început în organizarea şi derularea proiectului Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, devenit de cîţiva ani motiv de gîlceavă, hrană umorală pentru aceiaşi veşnic nemulţumiţi. Că un premiu este contestat nu e un lucru anormal. Anormal este faptul că toţi cei care-l contestă sau contestă modul de organizare şi desfăşurare nu se informează niciodată de la sursă, adică de la organizatorul unic al acestui eveniment – Fundaţia Culturală „Hyperion-c.b” Botoşani. Ei atacă, fără să facă acest minim pas, partenerii principali ai organizării evenimentului – Primăria Muncipiului Botoşani şi Uniunea Scriitorilor din România. Mă mir că nu atacă şi sponsorii. Or aceste instituţii, implicate de la începutul existenţei acestui premiu doar ca parteneri, contribuind parţial cu finanţarea necesară, nu sunt şi cele asupra cărora pot fi aruncate eventualele păcate, de cele mai multe ori existente doar în mintea celor care stau la pîndă şi atacă apoi în haită acolo unde nu există nicio vină. Regulamentul acestui premiu a fost elaborat de singurul organizator, menţionat mai sus, şi apoi acceptat de parteneri, de Uniunea Scriitorilor din România, prin regretatul Laurenţiu Ulici, care a asigurat de la început profesionalitatea şi justeţea juriului naţional, iar acum şi de domnul Nicolae Manolescu, ca preşedinte al U.S.R., precum şi de Primăria Botoşani, care, în martie 1991, a fost de acord cu înfiinţarea acestui premiu, ce urma să fie acordat conform regulamentului existent şi acum. Regulamentul spune clar cine şi cum se implică şi ce reguli trebuie respectate. Asta face un regulament! Juriul a lucrat timp de douăzeci şi opt de ani pe baza acestui regulament, fie el şi perfectibil, iar partenerul de bază, Primăria Muncipiului Botoşani, n-ar fi acceptat niciodată ca premiul să se dea în absenţa laureatului. Asta o va face şi de aici înainte, chiar dacă nemulţumiţilor li se pare aberant, chiar ciudat, ca să nu folosesc cuvintele lor jignitoare la adresa regulamentului, implicit a celui care l-a conceput.
             
Am spus toate acestea de mai sus, sper eu, pe înţelesul tuturor, pentru a se şti de aici înainte cine este organizatorul unic al acestui eveniment şi cui trebuie să i se adreseze, pentru obţinerea diverselor informaţii, regulament, program şi aşa mai departe, cei care doresc să ţină la curent opinia publică. Sau atunci cînd apar „nereguli”, ştiu şi eu mai ce, aşa cum a fost la ediţia precedentă sau acum la aceasta care a iscat pentru prima dată discuţii atît de pătimaşe asupra regulamentului şi a deciziei finale a juriului. Însă nici de data aceasta curioşii nu s-au informat unde trebuie, nu s-au adresat organizatorului evenimentului. Au sărit la beregata primarului, la grumazul preşedintelui U.S.R., insultînd, aducînd jigniri de tot felul. Eu, ca preşedinte al fundaţiei, organizator unic, puteam duce toate astea în cîrcă sau le puteam contracara sau măcar explica celor dornici să afle detalii ce meritau să ajungă în presă. Dar dintre toţi cei care au dat în presă tot felul de lucruri despre această ediţie, pot spune cea mai dificilă de pînă acum prin situaţia ivită şi ascunsă pînă în al doisprezecelea ceas de un membru al juriului şi de laureat, doar cîţiva s-au informat unde trebuie, Mediafax şi Radio România Actualităţi. Ceilalţi, jurnalişti şi aşa-zişi oameni politici, responsabili doar ei, în concepţia lor, de cheltuirea banului public, au sărit, aşa cum am spus, la gîtul celor care nu au nicio vină sau responsabilitate în afara aceleia de a fi parteneri corecţi şi tradiţionali ai acestui important eveniment. 
           
Urechişti şi defăimători fără scrupule, justiţiari şi răscolitori abuzivi în opinia publică, ranchiunoşi şi frustraţi, toţi ceilalţi, de la cei care au adresat scrisori primăriei şi injurii la adresa U.S.R., preşedintelui ei, pe site-uri, pe bloguri, în orice altă troacă de socializare unde încap astfel de lături, toţi s-au adunat într-un cor de babe comuniste, pe tot atîtea voci, sub bagheta unor dirijori încruntaţi, în faţa unor ştime cu note false, au dat pe goarnă ceea ce au crezut ei că le va aduce un plus de imagine, fără se se informeze, aşa cum am spus, unde trebuie. Dacă ar fi făcut-o ar fi scutit multă lume de a-şi pune întrebări asupra calităţii acestui eveniment de importanţă naţională, care intrase în conştiinţa publicului ca unul de aleasă ţinută, implicit morală. Dar dorinţa lor nu este adevărul, ci să murdărească, să insulte, să acuze pe nedrept, aşa cum fac mai toţi cei atinşi de flagelul minciunii practicate de clasa politică de la noi, o clasă formată de presa care funcţionează după aceste principii nesănătoase. Păcat este că unii implicaţi în mod direct în derularea celor petrecute la Botoşani în această ediţie s-au aliniat celor de mai sus şi au oferit presei opozante declaraţii neconforme cu realitatea. Probabil din cor lipseau şi nişte voci mai grele şi acestea s-au aşezat sub bagheta deformatorilor de opinie publică. Păcat.
             
Sper ca măcar acum situaţia ivită se fie mai clară şi de aici înainte, de vor mai fi să fie şi ediţiile celelalte ale acestui premiu, să se ştie de cei care doresc să afle amănunte de făcut publice cui să se adrese sau asupra căruia să arunce anatema, dacă asta le face plăcere. Încă mai pot suporta tot felul de presiuni, de injurii, ştiind că ele vin din partea unora care n-au făcut mai nimic de interes public, dar s-au simţit obligaţi să judece totul doar prim obtuzitatea punctului lor de vedere.