Dorind să-i aline durerea, prietenii apropiați i-au făcut Maestrului în acea zi un cadou mic și însuflețit: un cățel.
Enescu l-a botezat "Mutzi". Din această clipă și până în ultimele momente ale "călătoriei" sale - începută acolo, "departe, în câmpia moldavă" și "încheiată în inima Parisului" –, Mutzi avea să-i fie mereu alături, afectuos și credincios, ca în ultima tristă imagine ce ni-i înfățișează pe cei doi în camera hotelului parizian "Atala".
Și chiar dacă, pe puntea vasului "Ardealul", Enescu rostea, cu inima sfâșiată de durerea despărțirii de țară, versurile "O, Moldovă, draga mea / Cine pleacă și te lasă / E pătruns de jale grea", el părea, cu Mutzi în brațe, aproape fericit...
SURSA Save Enescu`s House in Mihăileni, Romania.
