Volumul este prefaÅ£at cu un binevenit Tabel cronologic, care oferă o succintă imagine asupra carierei autoarei, cercetătoare pasionată ÅŸi competentă a patrimoniului construit, care a împărtăşit din experienÅ£a sa ÅŸi tinerilor studioÅŸi. Mai multe aflăm despre autoare ÅŸi laborioasa activitate depusă dintr-un Cuvânt înainte semnat de profesorul Ioan CaproÅŸu. Domnia sa a fost "referent" al primei ediÅ£ii, din 1981, pe care a apreciat-o fără rezerve, drept "o abordare ÅŸtiinÅ£ifică armonioasă a fenomenelor istoric ÅŸi artistic din trecutul unui oraÅŸ medieval", "o pătrundere excepÅ£ională a fenomenului istoric" (p.9), "studiu de sinteză clar ÅŸi precis de care nu se poate dispensa nici istoricul de artă ÅŸi nici urbanistul de astăzi, ca să nu mai vorbim de istoriograful predispus mereu la înÅŸiruirea amănuntelor" (p.10). Aprecierile elogioase ale domnului profesor faţă de această carte sunt cu atât mai preÅ£ioase, cu cât este cunoscută exigenÅ£a domniei sale în evaluarea lucrărilor ÅŸtiinÅ£ifice.
Despre avatarurile cercetării ÅŸi ale publicării primei ediÅ£ii aflăm din PrefaÅ£a autoarei la volumul de faţă, dar ÅŸi din aceea scrisă acum 28 de ani. Aceasta din urmă este tradusă ÅŸi în limbile engleză ÅŸi franceză. Asemenea informaÅ£ii sunt completate în Introducere, unde se prezintă baza documentară ÅŸi scopul iniÅ£ial al cercetării: intenÅ£ia valorificării oraÅŸului vechi BotoÅŸani în condiÅ£iile sistematizării.
În capitolul I este reconstituită, într-o sinteză exemplară, istoria oraÅŸului medieval BotoÅŸani. De remarcat analiza componenÅ£ei sociale ÅŸi etnice a populaÅ£iei. Din rândurile acesteia s-au ridicat beneficiarii dar ÅŸi constructorii edificiilor care au alcătuit centrul istoric, a cărei evoluÅ£ie este urmărită ÅŸi analizată în mod profesionist, în capitolul II. O atenÅ£ie deosebită se acordă delimitării Târgului Vechi, al cărui nucleu, păstrat până în anii `70, este datat în a doua jumătate a secolului al XIV-lea.
Urmează apoi o analiză sistematică a valorilor istorice, urbanistice ÅŸi arhitecturale botoşănene păstrate în esenţă până în epoca cercetărilor de teren efectuate de autoare în anii `70 ai veacului trecut. Paradoxal, această păstrare s-a datorat stagnării oraÅŸului, ca urmare a unui complex de factori economici ÅŸi politici. Revenirea aÅŸezării la statutul de reÅŸedinţă a judeÅ£ului cu acelaÅŸi nume, în 1968 a dus la dezvoltarea economică, dar ÅŸi la "sistematizări" care au jertfit substanÅ£a urbanistică moÅŸtenită pentru o modernizare prost înÅ£eleasă ÅŸi aplicată.
Această stare de lucruri este pusă în evidenţă de capitolul IV, introdus în ediÅ£ia nouă, care prezintă o analiză documentată asupra arhitecturii civile a oraÅŸului din veacul al XIX-lea din spaÅ£iul vechiului târg, dar ÅŸi din afara lui. În acest secol, când populaÅ£ia a sporit de patru ori, edificiile ridicate s-au înmulÅ£it, fiind prezente diferite stiluri arhitectonice, de la arhitectura populară din cartiere, la cea romantică, electică ÅŸi secession din centru.
Analiza critică a transformărilor prin care a trecut ansamblul urban BotoÅŸani până în 1978, efectuată în ultimul capitol, împlică un adevărat curaj pentru epoca primei ediÅ£ii, întrucât era combătută în 1980 sistematizarea întreprinsă în defavoarea oraÅŸului vechi, din care erau păstrate "selectiv" unele edificii. Åži sistematizarea făcea parte din politica urbanistică a Partidului Comunist, care dirija totul. Din păcate, procesul de distrugere a continuat până în 1989 ÅŸi după acest an, propunerile de conservare, de declarare a unor rezervaÅ£ii de arhitectură urbană, de completare a listei monumentelor istorice cu o serie de edificii de cult ÅŸi civile, au ÅŸi o valoare documentară, întrucât unele dintre aceste construcÅ£ii au dispărut.
Un rezumat în limba franceză, adăugat actualei ediÅ£ii, are menirea de a face accesibil conÅ£inutul acestui volum unui cerc mai larg de beneficiari, care sunt ajutaÅ£i în folosirea lucrării ÅŸi de indicele general elaborat de Alexandrina Ioniţă.
Considerăm că ediÅ£ia de faţă, într-o formulă grafică elegantă, datorată Editurii Demiurg, are
cel mai mare câÅŸtig prin publicarea celor 126 de pagini de ilustraÅ£ii, care au lipsit din prima ediÅ£ie. Desigur, pentru toÅ£i cei care au cunoscut vechiul oraÅŸ BotoÅŸani, aceste fotografii, deÅŸi alb-negru, alcătuind un adevărat album, au ÅŸi o valoare sentimentală. DocumentaÅ£ia adunată de autoare în anii 1976-1978, constând din planuri ÅŸi fotografii, desene, relevee, a fost completată cu unele imagini recente de îngrijitorul ediÅ£iei de faţă, dr. Octavian Liviu Åžovan, care are meritul de a nu se fi oprit la constatarea necesităţii ÅŸi rarităţii acestui volum, ci a trecut la acÅ£iune pentru reapariÅ£ia lui îmbunătăţită.
Volumul de faţă constituie un real câÅŸtig pentru cercetarea istoriei oraÅŸelor, cu atât mai mult cu cât ediÅ£ia I este greu de găsit. Avem în această reeditare îmbunătăţită un veritabil model în privinÅ£a documentării care tinde spre exhaustiv, a acribiei analizei, a concluziilor pertinente. Acest model se cuvine urmat de generaÅ£iile mai tinere, cu atât mai mult cu cât dispreÅ£ul faţă de substanÅ£a Å£esutului urbanistic cu valoare istorică nu a dispărut. Libertatea dobândită după 1989 a fost interpretată ÅŸi de către unii urbaniÅŸti în sensul că se poate face ce vrea fiecare. Din păcate, paginile dense ale acestui volum, cu judecăţi de valoare indubitabile, dovedesc că ansamblul istoric BotoÅŸani "s-a dus", rămânând doar "mostre", biserici ÅŸi puÅ£ine edificii civile. Acest ansamblul era o dovadă peremptorie a existenÅ£ei unor oraÅŸe veritabile ÅŸi în spaÅ£iul extracarpatic până la jumătatea veacului al XIX-lea, aÅŸa cum, pe bună dreptate, afirma autoarea în PrefaÅ£a acestei cărÅ£i. Tocmai de aceea, cartea doamnei Eugenia Greceanu este ÅŸi o adevărată pledoarie convingătoare pentru apărarea patrimoniului construit, cât mai există astăzi.
(Vasile Ciobanu)
EUGENIA GRECEANU, Ansamblul urban medieval BotoÅŸani. BotoÅŸanii care s-au dus. EdiÅ£ia a II-a revizuită ÅŸi adăugată, apărută sub îngrijirea lui Octavian Liviu Åžovan. IaÅŸi: Casa Editorială Demiurg, 2009, 133 p+126 p.il.+1 h, in HISTORIA URBANA, Tomul XVIII, 2010, Academia Romana, Comisia de istorie a oraÅŸelor din Romania
