Biserica „Sfântul Spiridon" din municipiul Botoşani este înscrisă în Lista Monumentelor istorice şi de artă a Direcţiei Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii din România.
Lăcașul de cult a fost construit „din nou" în anul 1789 pe urmele altei biserici de lemn şi a fost sfinţit la 8 noiembrie 1801, în timpul vrednicului de pomenire preot iconom Iftimie Bâţgan de către Mitropolitul Iacob Stamate.
Biserica este construită în plan trilobat având altar, naos, pronaos, pridvor închis, turlă deasupra naosului, boltă cilindrică deasupra pronaosului şi pridvorului, cafas şi un mic pridvor în latura de sud. Fundaţia este executată cu piatră de râu şi mortar de var, zidurile din cărămidă şi mortar de var, iar acoperişul din tablă galvanizată, turla în stil baroc cu tabla în solzi.
Din cercetarea fizică şi sondajele efectuate pe monument, precum şi din datele furnizate de documentele istoriografice, s-a constatat în mod cert că biserica „construită din nou" în anul 1789 a suferit modificări, după cum urmează:
- în anul 1834, septembrie 13, s-a confecţionat actuala catapeteasmă cu cheltuiala lui Ioan Vasiliu Machedon şi soţia Zanfira.
- în anul 1868 s-a prelungit spre vest cu pridvorul închis, apoi altarul, naosul şi pronaosul au fost supraînălţate peste cornişa din zimţi de cărămidă (cornişa zimţată fiind din 1789);
- în anul 1909 s-a modificat turla de deasupra naosului, s-a zidit pridvorul mic în latura de sud şi s-a construit actualul cafas;
Bolţile interioare şi turla de deasupra naosului sunt executate din lemn şi tencuite.
Faţadele sunt tencuite, inclusiv soclul, cu profil peste soclu, brâu median cu patru rânduri de cărămizi în zimţi. Între brâu şi cornişă există un motiv de arcaturi frânte în relief, cornişa cu profil clasic.
Turla are formă octogonală şi cornişă cu profil clasic. Are două baze: cea de jos pătrată, iar cea superioară este octogonală. Turla are 8 ferestre, nu are firide.
Prima pictură în stil clasic a fost executata în ulei cu motive decorative între anii 1913 - 1916 de către Galin şi Livescu şi a fost sfinţită în timpul preotului iconom stavrofor Grigore Deliu de către Mitropolitul Pimen Georgescu. Din cauza fumului, a efectelor seismice şi tasarii inegale a zidurilor tencuiala şi acoperişul s-au stricat, iar pictura s-a degradat iremediabil.
Clopotniţa este separată de biserică şi a fost construită în anul 1817 prin silinţa epitropului Gheorghe Paiu şi a preotului Iftimie. A fost reparată în anul 1860, când a fost supraînălţată cu încă un nivel - cel actual al clopotelor - cu coloane angajate şi cornişă.
Între anii 2002 – 2005 s-a construit un Centru pastoral cu parter şi etaj având 400 mp utilizabili cu toate dotările necesare.
Între anii 2007 – 2009 biserica a fost restaurată din temelie aplicându-se tencuială nouă la exterior şi interior, acoperişul confecţionat din nou, iar in anii 2010-2011 s-a executat o nouă pictură în tehnica fresco de către pictorii Magda-Augustina şi Robert Cârciumaru.
Toate lucrările efectuate intre anii 2002 – 2011 s-au realizat la iniţiativa şi strădania preotului paroh iconom stavrofor Vasile Acatrinei şi au fost sfinţite la data de 2 septembrie 2012 de către Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan Mitroplitul Moldovei şi Bucovinei.
Atât ctitorii, cât şi preoţii acestui sfânt locaş sunt vrednici de pomenire. Primii ctitori şi întemeietori ai acestei biserici au fost: Th. Spînu, I. Sofian, N. Sofian, V. Călin, V. Nicolescu, C. Emanoil, Ioniţă Herescu, Petru Cristea etc. Preoţii care au slujit în acest sfânt locaş: preotul Darie, preotul Iftimie Bîţgan, preotul Niculai, preotul V. Uncescu, preotul Gh. Gheorghiescu, preotul Gh. Dimitriu, preotul V. Aftanasie, preotul N. Leontinescu, preotul V. Păun, preotul Gr. Deliu, preotul Ioan Buhaciuc, preotul Aurel Ciofu, preotul Gheorghe Airimiţoae, preotul Aristotel Vieru, preotul Vasile Acatrinei și, în prezent, preotul Pavel Vitel.