Nascut în anul 1896 în satul Paltinis, din apropierea orasului Darabani, într-o familie cu sase copii, Petre Ciopron a absolvit Scoala de Cântareti Bisericesti din Iasi. Odata cu începerea Primului Razboi Mondial, a fost înrolat la 1 noiembrie 1916 în Regimentul 29 Infanterie Dorohoi, fiind combatant pe front. A fost ranit in 1917 în luptele de la Oituz.
Dupa terminarea razboiului, s-a calugarit la 21 mai 1921 la Manastirea Slatina, cu numele de Partenie. În acelasi an, la 22 iulie 1921, este hirotonit ierodiacon de catre mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei si numit slujitor la Catedrala Mitropolitana din Iasi. În paralel cu slujirea, urmeaza apoi studii la Seminarul Veniamin Costachi din Iasi (1922-1929) si la Facultatea de Teologie din Cernauti (1929-1933), sustinându-si examenul de licenta cu teza "Despre castitate".
Dupa finalizarea studiilor universitare, la 20 aprilie 1934 este hirotonit ieromonah pe seama aceleiasi catedrale, apoi hirotesit arhimandrit (25 aprilie 1934) si numit exarh al manastirilor din Arhiepiscopia Iasilor (1934-1935). În anul 1937 obtine titlul stiintific de doctor în teologie la Universitatea din Cernauti, cu teza "Arhieria Mântuitorului Iisus Hristos dupa rânduiala lui Melchisedec. Studiu exegetic si istoric".
Episcop al Armatei
La data de 17 iunie 1937, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a propus Ministerului de Razboi o lista de 3 candidati pentru demnitatea de episcop al Armatei, cu sediul la Alba Iulia. Ministerul de Razboi l-a recomandat Regelui Carol al II-lea al României pe Arhim. Partenie Ciopron, acesta fiind hirotonit arhiereu la 25 septembrie 1937 în Paraclisul Palatului Patriarhal din Bucuresti.
PS Partenie a fost înscaunat ca episcop la 8 octombrie 1937, la Castelul Peles, fiind înaltat cu acest prilej la gradul de general de brigada si numit în functia de inspector al clerului militar. În aceasta calitate, a participat la elaborarea actelor normative care au conturat statutul preotului militar.
În perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, s-a ocupat cu îndrumarea spirituala a ostasilor români care luptau pe frontul de est, celebrând slujbe religioase, sustinând conferinte, îndrumându-i pe preotii militari si tiparind carti de rugaciuni etc. A sustinut razboiul pentru eliberarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord. Dupa eliberarea teritoriului Basarabiei de sub ocupatia sovietica, PS Partenie a îndeplinit si functia de locotenent de episcop al Hotinului, cu sediul la Balti (1941-1944). El s-a ocupat cu coordonarea vietii bisericesti din Episcopia Hotinului si cu reîncrestinarea ortodoxa în spatiul eliberat de sub bolsevici, manifestându-se prin atitudinea anticomunista si tiparind si o revista cu titlul "Biserica basarabeana". A fost decorat în timpul campaniei de pe frontul de est cu Ordinul "Coroana României" cu spade, în grad de Mare ofiter.
A trecut Nistrul împreuna cu Armata Româna si intrând în orasul Tiraspol, unde nu mai fusese niciun episcop de 23 ani. Acolo a împartit locuitorilor români si rusi cruciulite, iconite si carti de rugaciuni, fiind asaltat de catre multime.
Dupa terminarea razboiului, a îndeplinit functia de locotenent de episcop al Romanului (septembrie - decembrie 1947). La data de 22 august 1948, printr-un ordin al Regiunii a III-a Militara Cluj, au fost desfiintate Episcopia Armatei si Inspectoratul Clerului Militar, iar preotii militari au fost trecuti în rezerva.
Marginalizat la începutul regimului comunist
Episcopul Partenie a fost numit de catre noul patriarh Justinian Marina în functiile de profesor si director al Seminarului Monahal din Manastirea Neamt (1948-1949), apoi în cea de vicar patriarhal (aprilie 1949 - martie 1950)
La 12 martie 1950, PS Partenie Ciopron a fost numit ca staret al Manastirii "Sf. Ioan cel Nou" de la Suceava.
Data fiind activitatea sa din timpul razboiului antisovietic, episcopul a fost urmarit de Securitate, prin plasarea unor informatori în jurul sau, interceptarea corespondentei, filarea, ascultarea telefoanelor si verificarea informativa a tuturor celor cu care intra în contact.
Episcopul Partenie a pastorit Eparhia Romanului si Husilor timp de 16 ani. În aceasta perioada a fost urmarit de catre Securitate, propunându-se pensionarea "de urgenta" a ierarhului, deoarece acesta era "batrân, bolnav, neputincios, inactiv si nefolositor", dupa cum reiese din nota informativa nr. 304/1/23.03.1967.
Din cauza vârstei înaintate si a sanatatii precare, episcopul Partenie Ciopron s-a retras din scaunul episcopal la 1 ianuarie 1978, stabilindu-se la casa personala pe care si-a construit-o la Manastirea Varatec. Acolo a fost îngrijit de sora sa, maica Augustina, de nepoata sa, maica Adriana, precum si de catre alte maici în frunte cu stareta Nazaria Nita, trecând la cele vesnice la 28 iulie 1980.
.jpg)
A fost înmormântat în cimitirul manastirii Varatec la 30 iulie 1980, slujba funerara fiind oficiata de catre un sobor de ierarhi (IPS Mitropolit Teoctist Arapasu al Moldovei si Sucevei, PS Episcop Eftimie Luca al Romanului si Husilor, PS Episcop-Vicar Roman Ialomiteanul al Arhiepiscopiei Bucurestilor, PS Arhiereu-Vicar Gherasim Cristea al Episcopiei Râmnicului si Argesului), asistati de PC Arhimandrit Bartolomeu Anania, directorul Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, stareta Nazaria Nita, profesori de la Seminarul Teologic Neamt, preoti, consilieri, protopopi, calugari, soborul maicilor, rude si foarte multi credinciosi.Dezvaluiri de senzatie din dosarul unui episcop
In anul 2006, Episcopia Romanului a organizat o manifestare în amintirea lui Partenie Ciopron, prilej cu care a avut loc si un pelerinaj la mormîntul înaltului prelat, de la Manastirea Varatec. Ccomunicarile din cadrul acelei manifestari au adus lumina asupra prigoanei la care a fost supus clerul în timpul fostului regim.
"Partenie Ciopron a suportat consecintele prigonirii în fostului regim, fiind receptat ca «un element reactionar» si, de aceea, era urmarit îndeaproape de fosta Securitate. Am descoperit în dosarul acestuia mai multe note informative care atesta ca Securitatea a stabilit, înca din 1952, ca episcopul "are o serie de manifestari ostile împotriva regimului si întretine legaturi cu unele elemente suspecte", a declarat Adrian Nicolae Petcu, cercetator în cadrul CNSAS Bucuresti.
Actiunile presupuneau plantarea unor informatori ai Securitatii în jurul episcopului, interceptarea corespondentei, filarea, ascultarea telefoanelor si verificarea informativa a tuturor celor cu care intra în contact. Chiar ales Episcop de Roman, prezenta sa în fruntea Eparhiei era în mod constant contestata, în 1967 propunîndu-se pensionarea ierarhului. Nota informativa 304/1/23.03.1967, sursa "Tudoran" propunea pensionarea "de urgenta" a ierarhului, deoarece acesta era "batrîn, bolnav, neputincios, inactiv si nefolositor"..
Colonelul în rezerva Dumitru Stavarache, membru al Comisiei Romane de Istorie Militara, a înfatisat modul în care episcopul a restabilit relatiile clerului din Romania cu asezamintele monahale de la Muntele Athos. Aceasta "împacare" a fost negociata în iunie 1963, cînd episcopul a facut parte din delegatia Bisericii Ortodoxe Romane la serbarea mileniului Muntelui Athos. Acest act de reconciliere era necesar deoarece, dupa schimbarea regimului politic din Romania, din anul 1948, BOR fusese ostracizata de reprezentantii ortodoxiei de la muntele Athos, care nu erau de acord cu modul ateist de conducere instaurat de comunisti.
