Inceputul carierei de ziarist a lui Mihai Eminescu a coincis cu asa-numita "chestiune orientala", care consta in impartirea teritoriilor eliberate dupa prabusirea Imperiului Otoman. Marile puteri implicate erau Rusia si Austro-Ungaria, iar lui Eminescu nu i-a fost frica sa lupte cu amandoua pentru interesul national.
Eminescu a sustinut participarea Romaniei la Razboiul de Independenta, dar mai tarziu a inceput sa critice vehement felul in care guvernul I.C. Bratianu s-a angajat si a participat la razboi, mai ales faptul ca nu ceruse nicio garantie scrisa de la rusi.
Cand Rusia si-a anuntat oficial intentia de a anexa sudul Basarabiei, Eminescu a banuit ca guvernul roman stia dinainte pretentiile rusilor. In septembrie 1978, s-a demonstrat ca avea dreptate si Romania chiar stia acest lucru inainte sa intre in razboi de partea Rusiei.
"Intocmai ca mesterii de discursuri funebre, care cauta a se straluci si folosi ei insisi pe cadavrul abia coborat in groapa, haita netrebnica ce compune majoritatea radicalilor din Dealul Mitropoliei, cu Misail si Pseudo-Ureche in frunte, cauta, in discursuri stupide sau sarlatanesti, sa se apoteozeze pe sine plangand Basarabia, pentru a carei retrocedare insa, la urma urmelor se proclama competenti", comenta el decizia Parlamentului de a autoriza retragerea autoritatilor civile si militare din Basarabia.
Ca urmare a acestor critici, I.A. Cantacuzino, care era redactor-sef al Timpului, i-a cerut lui Maiorescu sa intervina pe langa Eminescu si sa nu-i permita sa transforme ziarul oficial al conservatorilor in "organul personal al antipatiilor sale".
Chestiunea izraelita
Acelasi Congres de la Berlin care obliga Romania sa cedeze Basarabia a cerut si inlaturarea unei restrictii din Constitutie care prevedea ca "numai strainii de rit crestin vor putea obtine naturalizarea".
Eminescu s-a opus, insa, acordarii cetateniei romane evreilor, motivandu-si atitudinea prin realitatile sociale si economice ale vremii. El se referea la faptul ca in tarile de unde au emigrat, evreii au fost impiedicati sa practice mestesugurile si au fost astfel constransi sa se ocupe cu negotul si specula.
De asemenea, afirma ca imigrarea evreilor in numar mare, mai ales in Moldova, s-a datorat incercarii lor de a se sustrage serviciului militar in tarile de origine, posibilitatii de a profita de "pozitia privilegiata fata de populatia autohtona" asigurata de regimul consular din Romania si, mai ales, neputintei principatelor romane de se apara de aceasta invazie.
Eminescu a criticat intentia liberalilor de a acorda drepturi civile depline tuturor evreilor nascuti in tara si care nu s-au bucurat niciodata de protectie straina. El spunea ca evreii urmareau "sa poata cumpara mosiile statului si cele particulare, sa puie mana in orase si sate pe orice negot si orice industrie, c-un cuvant sa aiba toate drepturile civile ale romanului, fara a avea neplacuta datorie de-a servi in armata".
I.C. Bratianu a insistat "amenintand pe deputati cu primejdie din partea Europei", ceea ce l-a facut pe Eminescu sa traga concluzia ca Bratianu facuse promisiuni anterioare in acest sens Aliantei izraelite.
Eminescu a incercat sa explice ca nu era stapanit de ura pentru aceasta etnie si afirma ca impamantenirea trebuie acordata numai evreilor care participasera la razboiul de independenta.
"Marile fenomene sociale se intampla, dupa a noastra parere, intr-o ordine cauzala tot atat de necesara ca si evenimentele elementare, si daca nu putem zice ca avem ura in contra ploii, chiar cand cade prea multa, sau contra ninsorii, tot astfel nu ura putem simti pentru un eveniment atat de elementar ca imigratiunea in mase a unui element etnic care-a contractat anume apucaturi economice ce nu ne convin sub persecutiile altor popoare", argumenta el.
Romanii de peste hotare
O preocupare permanenta a lui Mihai Eminescu a fost, in articolele sale, situatia romanilor care traiau in afara granitelor, in special cei din Ardeal. Primele articole pe aceasta tema le-a scris inca de cand era student la Viena.
Eminescu a condamnat dualismul austro-ungar care permitea dominatia austriecilor si a ungurilor asupra celorlalte natiuni din Imperiu, ceea ce a dus la anchetarea lui de catre autoritatile ungare.
Solutia pe care a propus-o inca din studentie a fost descentralizarea bazata pe coordonarea nationalitatilor in grupuri administrative autonome. In acelasi timp, Eminescu se intreba cum era posibil ca maghiarii sa creada ca vor reusi sa faca in cativa ani "ceea ce n-au putut face cultura bizantina sau cucerirea otomana".
Un alt domeniu de interes a fost scoala romaneasca, el afirmand ca scoala trebuie sa formeze mai intai caracterul, iar cunostintele de specialitate sa vina mai tarziu.
"Invatatura numai ca atare nu are a face cu cresterea. Invatand pe de rost numirile tuturor oraselor de pe pamant si toate formulele chimice, toate numele speciilor de plante si de animale, aceasta masa de cunostinte, oricat de noua ar fi pentru o inteligenta, n-o fac nici mai iubitoare de adevar, nici indemanatica de a judeca si de a distinge drept de stramb", era de parere Eminescu.
Astfel, aflam din scrierile lui Eminescu ca reforma din Educatie nu a inceput in urma cu 13 ani, asa cum stim noi, ci este dezbatuta de cel putin 120 de ani.
Tema este dezbatuta, in aceste zile, de ziare.com
