A fost belit în mod festiv.
Sa stie chiar de la-nceput
Pe mâna cui a încaput
Si sa n-astepte ani mai buni
De la marmita cu minuni.
Ca el, oricum, din post în post,
E învatat s-o duca prost
Si harazit sa fie trist...
M-apuca plânsul, deci exist!"
(George Tarnea - Egloga Destinului Tragic)
"Vom muri si vom fi liberi!". Cutremurator adevar strigat in zilele Revolutiei de martirii neamului, cei care au primit cu generozitate gloante in piept, cei ale caror cadavre au ratacit apoi ca ale unora fara de tara, cei ale caror nume le-am uitat inca de atunci. Libertatea in Romania se obtine numai prin sacrificiul suprem. Libertatea in Romania este a celor care mor sau a celor care stapanesc. Ceilalti sunt doar cei care nu mor, dar nici nu traiesc cu adevarat.
Ipocrizie si pacat ne-ar fi sa nu recunoastem Libertatea castigata in decembrie 1989, dar si mai mare ipocrizie ar fi sa spunem ca la asta am visat, ca pentru asta au murit tinerii. Primul semn al unei libertati insangerate a fost o crima: uciderea unui conducator in zi de Craciun. Intrebarea pe care nu ne-am pus-o niciodata in acesti peste 20 de ani este: Cu Craciunul ce-ati avut? Am sarbatorit Nasterea Domnului, primul Craciun Liber, ucigand un om, fie el si Ceausescu.
Au ramas in viata si stapanesc nestingheriti cei care l-au sustinut zeci de ani pe Ceausescu, care i-au alimentat ura impotriva propriului popor, cei care au manipulat atunci si care manipuleaza si astazi. Tinerii de atunci, adultii de astazi, se declara invinsi. Tinerii de astazi vad libertatea, dar o libertate dincolo de granitele tarii. Batranii sunt nostalgici pentru ca in urma cu 23 de ani mancau o jumatate de paine din care se saturau, aveau o casa si un loc de munca.
Cine se bucura azi de Revolutie? Eroii au murit si sunt liberi. Ceilalti?
(F.Tonita)
