Ramură a patologiei istorice care încearcă "explicarea prin ÅŸtiinÅ£ele biologice a datelor pe care ni le furnizează tezele istorice, date reunite ÅŸi controlate de instrumentul ÅŸtiinÅ£ific, cu dublul scop de a servi atât ÅŸtiinÅ£a medicală, cât ÅŸi istoria", psihopatologia istorică urmăreÅŸte, printre altele, să privească personajele care au jucat un rol în istorie ca pe simpli indivizi, ale căror afecÅ£iuni psihice ar fi putut influenÅ£a unele fapte sau hotărâri istorice. Iată cum se prezintă (în viziunea lui Paul Åžtefănescu) profilul psihopatologic al unora dintre domnitorii noÅŸtri:
- Vlad Å¢epeÅŸ, domnitor de o scrupulozitate extremă ÅŸi cu un orgoliu nemăsurat, s-a remarcat prin măsuri de mare cruzime. De fapt, cruzimea apare ca o tară ereditată la toÅ£i descendenÅ£ii lui Vlad Dracul - Vlad Å¢epeÅŸ - Mihnea cel Rău. Se ÅŸtie că Vlad Å¢epeÅŸ se mânia brusc ÅŸi lua hotărâri pripite, caracteristică a tulburării psihice diagnosticată ca ciclotimie. Ciclotimicii au mari oscilaÅ£ii afective. Astfel, pe Tudora, Å£iitoarea sa, pe care o iubea foarte mult, a ucis-o într-un moment de furie, cu propria mână. Pentru a răzbuna faptul că unul dintre fraÅ£ii săi a fost insultat de niÅŸte boieri din TârgoviÅŸte, ÅŸi-a trimis oastea în acest orăşel, pe care l-a cucerit (în ziua de PaÅŸte) după un scurt asediu ÅŸi a ordonat asasinarea unui mare număr de negustori ÅŸi jefuirea oraÅŸului. Tot la TârgoviÅŸte, Vlad Å¢epeÅŸ a ordonat adunarea cerÅŸetorilor, vagabonzilor ÅŸi infirmilor într-o magazie, cu promisiunea că-i va îmbrăca ÅŸi îi va hrăni, după care, în toiul petrecerii, a dat foc localului, lăsându-i să piară în flăcări pe toÅ£i cei dinăuntru.
Cu toate aceste fapte, unii psihiatri consideră că Vlad Ţepeş nu a suferit de tulburări mentale, ci doar a avut o personalitate puternică, cu labilitate psihică, ranchiună şi gelozie, combinaţie care conduce la reacţii afective violente şi periculoase;
- Alexandru LăpuÅŸneanu, care se numea înainte de a domni Petrea Stolnicul, a fost ales domn de către boierii pribegiÅ£i în Polonia. După câÅ£iva ani de domnie liniÅŸtită, este înlăturat de pe tron de către Despot Vodă ÅŸi se refugiază la Istambul. Este reinstaurat domn, cu sprijinul turcilor, ÅŸi se răzbună pe boierii trădători, pe care îi decapitează (în funcÅ£ie de surse au fost decapitaÅ£i 12, 47 sau 60 de boieri). Din cronica lui Grigore Ureche aflăm că pentru a păstra ordinea internă, "acest Alexandru Vodă zic că au fost scoÅ£ând ochii oamenilor ÅŸi pre mulÅ£i au sluÅ£it în domnia lui". În privinÅ£a personalităţii sale există numeroase controverse. Unii cercetători (printre care ÅŸi Nicolae Iorga) îl consideră pe LăpuÅŸneanu un psihopat. Dincolo de uciderea boierilor se mai remarcă lipsa oricărui simÅ£ moral, în acest sens existând argumentul căsătoriei cu domniÅ£a Ruxandra, după ce a ordonat sugrumarea mamei acesteia. De altfel, din cronici ar reieÅŸi că Ruxandra s-a răzbunat, otrăvindu-l.
Pe de altă parte există istorici (printre care C. Giurescu), care consideră că Alexandru Lăpuşneanu a fost un mare om politic al vremii sale şi un demn urmaş al lui Petru Rareş şi Ştefan cel Mare.
Din diverse surse se constată că personalitatea domnului prezenta numeroase aspecte contradictorii, cum ar fi faptul că era foarte evlavios, dar comitea măceluri înspăimântătoare, ÅŸi-a schimbat numele, a schimbat capitala ţării, oscilând mereu între expansivitate ÅŸi depresie.
Se ÅŸtie că Alexandru LăpuÅŸneanu a avut înclinaÅ£ii religioase puternice, ilustrate ÅŸi prin bisericile pe care le-a zidit în Moldova ÅŸi în afara ei. Există mărturii că domnitorul a oferit un ajutor substanÅ£ial bisericii din Lvov (Polonia), pentru ca preotul să "intervină pe lângă Dumnezeu" să-i ierte păcatele (mai ales uciderea fără milă a unor boieri ÅŸi supuÅŸi). De aici se vede că Vodă nu era un mistic în sensul propriu al cuvântului, iar evlavia sa pornea din anxietate, în cursul unor stări depresive.
(prof. univ. dr. Ostin C. Mungiu, preÅŸedintele AsociaÅ£iei de Algeziologie din România, in Ziarul Lumina)
