Pe 19 ianuarie 2010 se implinesc 60 de ani de la nasterea darabaneanului Corneliu Popel, poetul care, in doar 28 de ani de viata, a reusit sa zideasca in templul literaturii romane doua carti remarcabile de poezie, lasand in urma destule versuri cat sa se adune alte doua carti.  

Poetul Corneliu Popel s-a nascut pe 19 ianuarie 1950, in Darabani, judetul Botosani. A debutat, ca elev de liceu, cu versuri in ziarul Zori noi, din Suceava, in anul 1965. Student la Facultatea de Filologie a Universitatii "Al.I. Cuza" din Iasi, el colaboreaza la o serie de reviste literare din Iasi si Bucuresti. Dupa absolvirea studiilor universitare si pana la sfarsitul prematur, Corneliu Popel a fost profesor de limba romana la scoala din comuna Tibana, judetul Iasi.
 
A debutat editorial cu volumul "Fratii mei blinzi" (1974).

A trecut in eternitate pe 18 iunie 1978, la Iasi.

Opera sa cuprinde patru carti: "Fratii mei blanzi" (1974) si "Aurea saecula" (1977), aparute in timpul vietii, si "Elogiul intelepciunii" (1979) si "Vocea eterna Pro Patria" (1985), postume.

 

Nu te supui dezmierdărilor caste ale luminii
când, în umbră, sângeriu, se-arată spinul
menit a-ţi da un rost: trista splendoare
a sângelui pe care-l păstrezi în clondire
Ca amintire a eroului.

O, nu-i greu
să pipăi braţul care te-ndreaptă
spre cărarea dintre salcâmii-n risipă
Acolo, sub frunze moarte-i tezaurul
care-ascunde multe şi-nalte filosofii.

N-au rost îndoielile vestitorului
în faţa lumii care nu mai există.
Mama şi tata par sfinţii din pământul îndepărtat,
care semne de pace îmi fac,
semne de pace şi-atât.

(Corneliu Popel, Spinul vremilor trecute)