Azi-noapte Iisus mi-a intrat in celulă.

O, ce trist, ce înalt prea Christ !

Luna venea după El în celulă,

Si-L făcea mai înalt si mai trist.  

 

Mâinile Lui păreau crini pe morminte,

Ochii adânci ca niste păduri.

Luna-L bătea cu argint pe vestminte,

Argintându-I pe mâini vechi spărturi.  

 

Uimit, am sarit de sub pătura sură:

- Doamne, de unde vii? Din ce veac?

Iisus a dus lin un deget pe gură

Si mi-a făcut semn ca să tac...  

 

S-a asezat lângă mine pe rogojină...

- Pune-mi pe răni mâna ta.

Pe glezne-avea umbre de răni si rugină,

Parcă purtase lanturi, cândva...  

 

Oftând, Si-a întins truditele oase

Pe rogojina mea cu libărci.

Luna lumina, dar zăbrelele groase

Lungeau pe zăpada Lui vărgi.  

 

Părea celula munte, părea Căpătână,

Si misunau păduchi si guzgani.

Am simtit cum îmi cade capul pe mână,

Si am dormit o mie de ani...  

 

Când m-am desteptat din afunda genună,

Miroseau paiele a trandafiri.

Eram în celulă si era lună,

Numai Iisus nu era nicăiri...  

 

- Unde esti, Doamne? Am urlat la zăbrele.

Din lună venea fum de cătui.

M-am pipăit, si pe mâinile mele

Am găsit urmele cuielor Lui...  

 

Versuri: Radu Gyr

Interpret: Florin Sasarman  

 

Radu Gyr (n. 2 martie 1905 la Câmpulung Muscel - d. 29 aprilie 1975, București, pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu) a fost un poet, dramaturg, eseist și gazetar român. Creația poetului Radu Gyr avea să cunoască înălțimi nebănuite în bezna temnițelor comuniste. Evoluția poeziei sale de după gratii poate constitui un scurt istoric al acelor ani de viață inimaginabilă. Poetul scrie despre foamea permanentă, frigul cumplit, moartea ca prezență zilnică, se ceartă cu Dumnezeu, pentru ca, în final, să ajungă la liniște sufletească și la o credință adâncă, înțelegând soarta ce i-a fost rezervată și jertfa uriașă care îi stătea în față. Crezul său a devenit crezul unei întregi generații.  

Atanasie Berzescu: "În Aiud, Radu Gyr a adus pe Iisus în celulă. L-a coborât de pe Cruce și L-a adus alături de noi pe rogojina cu libărci spre îndumnezeirea omului. El era patriarhul și îmbarbătarea deținuților din Aiud. Prin el frumosul și spiritul au continuat să lumineze în beznele adânci".