Nichita Stănescu s-a nascut pe 31 martie 1933,la Ploiești, si a murit pe 13 decembrie 1983, în Spitalul Fundeni din București.

Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea "dumnezeiesc de frumoasă",  Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970.

Nichita Stănescu a fost considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu și Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabile, făcând parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici și poetici.

A fost laureat al Premiului Herder. În 1981 a fost decorat cu ordinul Meritul Cultural, clasa a II-a.
 

 

CITEȘTE ȘI: "Jesús del Cerro - „Acolo unde niciodată nu se întâmplă nimic”"