Parintele Ghelasie de la Frasinei s-a nascut in ziua de 18 martie 1944, in judetul Valcea, in apropierea vetrelor monahale de la Cozia, Turnu si Stanisoara, ca fiu al preotului Gheorghe si al preotesei Marcela. La vreme, l-a cunoscut pe parintele Arsenie Praja, langa care a si ucenicit, imbratisand cu toata inima nevointele monahale pustnicesti. In anul 1973, Cuviosul Ghelasie a intrat in obstea Manastirii Frasinei, unde s-a nevoit vreme de treizeci de ani, pana in ziua de 2 iulie 2003, cand a trecut la Domnul.
La varsta de 59 de ani, Cuviosul Ghelasie a trecut Pragul Vesniciei in vremea rugaciunii, in gest de Inchinare, in taina chiliei, cu icoana pe piept si cu mintea treaza, in timp ce un ucenic ii citea, la rugamintea sa, Acatistul Acoperamantului Maicii Domnului.
Parintele Valerian, nevoitor in Schitul Patrunsa, din judetul Valcea, a fost ucenic de chilie al Cuviosului Ghelasie. Cel dintai spune ca Avva Ghelasie isi invata ucenicii sa aiba trezvie mai ales spre aceste patru lucrari duhovnicesti: nadejdea si increderea in purtarea de grija a lui Dumnezeu; tacerea, mai ales in ispite; smerenia si rabdarea raului.
Cuviosul Ghelasie formula aceste invataturi in patru indemnuri scurte.
Nu te alarma!
"Nu te alarma!", adica nu intra in panica, nu iti pierde increderea in purtarea de grija a lui Dumnezeu, indiferent de cat de grea este situatia prin care trebuie sa treci. Nu te pierde cu firea, adica ramai cat se poate de linistit, indiferent de cate valuri ale vietii se napustesc asupra ta. Mai ales in greutatile si necazurile vietii se vede grija lui Dumnezeu, atunci cand omul nu mai gaseste nici o solutie de scapare.
Teama, frica, tulburarea gandurilor, pierderea linistii sufletesti si imputinarea curajului sunt trairi ale celor care nu cred in Dumnezeu sau Il socotesc pe Acesta mult prea departe de aceasta lume care pare parasita de El. Acestia se cred si se simt singuri.
Cuviosul Ghelasie spune: "Tine-te tare, fii rabdator, suferinta si boala sunt in Taina Crucii; stai cu nadejde neclintita in Dumnezeu, in aceasta rastignire vie." Ceea ce numeste parintele "Taina Crucii" este tocmai planul de mantuire al lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Din nici o cale de mantuire nu poate lipsi Taina Crucii.
Nu te contrazice!
"Nu te contrazice!", adica nu intra in conflict cu aproapele tau. Puterea mintii de a intelege un anumit lucru, de a-si verifica propria stare si de a primi o invatatura este un dar de la Dumnezeu. Astfel, tacerea, mai ales in intalnirile cu persoane care gandesc in mod diferit, este un semn al intelepciunii.
Cand aproapele greseste, dar nu accepta sub nici un chip faptul ca se poate insela in faptele sau gandirea lui, atunci nu mai are rost sa ne folosim de cuvinte sau argumente pentru a-l ajuta sa inteleaga ce anume greseste. Mintea lui este deja mult prea incordata spre a se apara, deci nu mai poate privi liber lucrurile.
Se intampla de multe ori ca acelasi lucru sa fie vazut de oameni in moduri diferite, in functie de experientele si trairea fiecaruia. Trebuie sa stim ca nu este obligatoriu ca sa existe un singur mod de a vedea un anumit lucru. Pot fi mai multe unghiuri bune de a privi acelasi lucru.
Prin contrazicere se cade foarte usor in mandrie, iar de la mandrie si pana la aprinderea cu manie impotriva aproapelui nu mai este decat foarte putin. Pentru aceasta, Cuviosul Ghelasie spunea: "Cand esti manios si patimas, in loc sa te descarci, cere iertare, macar si formal, ca sa imblanzesti fiarele patimii ce cauta sa te sfasie."
Tot spre a evita contrazicerea, parintele mai spunea: "Mare e taina tacerii care opreste dezbinarea si caderea in stricaciunea pacatului, a neiubirii. Sa-ti asumi tu insuti vina ta si a celuilalt, dar sa nu le diseci in toiul ispitei, sa nu te fixezi la ele, si sa le arunci in focul inchinarii tacute si rabdatoare, ca sa arda si sa crape dracul maniei din tine.
Nu iti arata nevointa!
"Nu iti arata nevointa!", adica fii smerit si nu cauta sa arati oamenilor ce fapte duhovnicesti te intareste Dumnezeu sa implinesti. Acest indemn se trage din cuvantul Mantuitorului Iisus Hristos, care zice:
"Luati aminte ca faptele dreptatii voastre sa nu le faceti inaintea oamenilor ca sa fiti vazuti de ei; altfel nu veti avea plata de la Tatal vostru Cel din ceruri. Deci, cand faci milostenie, nu trambita inaintea ta, cum fac fatarnicii in sinagogi si pe ulite, ca sa fie slaviti de oameni; adevarat graiesc voua: si-au luat plata lor. Tu insa, cand faci milostenie, sa nu stie stanga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta sa fie intr-ascuns si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie.
Iar cand va rugati, nu fiti ca fatarnicii carora le place, prin sinagogi si prin colturile ulitelor, stand in picioare, sa se roage, ca sa se arate oamenilor; adevarat graiesc voua: si-au luat plata lor. Tu insa, cand te rogi, intra in camara ta si, inchizand usa, roaga-te Tatalui tau, Care este in ascuns, si Tatal tau, Care vede in ascuns, iti va rasplati tie" (Matei 6, 1-6).
Nu blama raul!
"Nu blama raul!", adica nu il judeca pe aproapele tau cel patimas, care nu stie ce face. Nu omul, ci diavolul este cel care face raul in lume. Rabdarea raului din jurul nostru este un semn al apropierii noastre de Dumnezeu, care "face sa rasara soarele si peste cei rai si peste cei buni".
Parintele Ghelasie spune: "Trebuie sa inveti sa traiesti cu raul, sa-l iubesti, ca daca te lupti cu el, il alimentezi, insa daca il iubesti (daca il scufunzi in iubirea si lumina lui Dumnezeu), il distrugi, moare. E o lupta rafinata in care trebuie sa lucrezi cu intelepciune, nu trebuie sa alimentezi raul in nici un fel si, pentru aceasta, nu trebuie sa intri in contradictii si dispute."
Cuvant, in loc de testament!
"Vine un timp cand numai smerenia si dragostea conteaza, pe ele trebuie sa lucrezi. Rostul suferintei este dumnezeiesc, ne pregateste de trecere, ne apropie de Hristos, ne descopera, prin aparenta lipsire de daruri, cine suntem noi, cat de putina iubire am intrupat. Sa pazim, deci, smerenia, dragostea de Dumnezeu si de aproapele, caci, in fata bolii si a mortii raman smerenia si iubirea, celelalte daruri intorcandu-se la Dumnezeu", zice Cuviosul Ghelasie de la Frasinei.
crestinortodox.ro