Acești sfinți au trăit pe vremea împăraților Diocleţian (284-305) și Maximian (286-305). Au fost rude și împreună ostași cu Sfântul Teodor Tiron și erau din Amasia Pontului, în Asia Mică.

Potrivit Ziarului Lumina, Eutropie și Cleonic erau frați, iar Vasilisc era nepot al Sfântului Teodor. Fiind creștini și propovăduitori ai credinței, au fost prinși împreună cu Sfântul Teodor și întemnițați pentru o lungă perioadă de timp.

Dregătorul Asclepiodot venind în Amasia, i-a chemat pe cei trei tineri înaintea sa, încercând să-i facă să se lepede de credinţa în Domnul Iisus Hristos. Zadarnice fiind încercările sale, i-a supus la grele chinuri. Drept aceea, Eutropie, socotit „dascălul vrăjitoriei”, pentru puterea cu care apăra dreapta credinţă, a fost mai întâi bătut peste gură şi peste tot trupul, până la desfacerea cărnii de pe oase.

Apoi au turnat peste toți smoală topită și din nou au fost aruncaţi în temniţă. Fiind duşi în templul Artemidei, ca în faţa poporului să aducă jertfă idolului, la rugăciunea lor către Dumnezeu, idolul a căzut la pământ şi s-a sfărâmat.

Aşadar, fiind învinuiţi de vrăjitorie, Eutropie şi Cleonic şi-au primit sfârşitul prin răstignire pe cruce, asemenea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Cât despre Vasilisc, care se ruga ca şi el să fie răstignit odată cu prietenii săi, Asclepiodot, nevrând să-i dea această mângâiere, l-a aruncat în temniţă şi mai târziu, în ziua de 22 mai, i-a tăiat capul cu sabia, primind astfel cununa muceniciei de la Dumnezeu.