În cetatea Nicopole din Armenia, pe timpul împăratului Liciniu (308-321), creÅŸtinii erau prinÅŸi ÅŸi omorâÅ£i. CredinÅ£a în Hristos-Domnul luminase în acel oraÅŸ ÅŸi cugetele căpeteniilor, între care se aflau: Leontie, Mavrichie, Daniil, Antonie ÅŸi Alexandru, potrivit ziarullumina.ro.
AceÅŸtia, fără vreo teamă, îÅŸi arătau credinÅ£a lor în Mântuitorul Iisus Hristos, iar pentru aceasta au îndurat chinuri pe care numai o minte rătăcită le putea născoci, iar împreună cu ei au pătimit alÅ£i 40 de creÅŸtini. Deci, păgânul împărat Liciniu a dat poruncă prin toată stăpânirea sa ca toÅ£i creÅŸtinii, cei ce nu vor voi să se închine zeilor, să fie munciÅ£i ÅŸi pierduÅ£i cu felurite morÅ£i, iar averile lor să se ia spre zidirea capiÅŸtilor idoleÅŸti ÅŸi a băilor ÅŸi pentru înnoirea cetăţilor.
Cei 45 de creÅŸtini, adunându-se laolaltă, s-au sfătuit ca să nu aÅŸtepte până ce vor fi prinÅŸi de păgâni, ci singuri să meargă de voie la judecată ÅŸi, mărturisind numele lui Hristos, să se dea la muncire. Åži ducându-se toÅ£i împreună, au stat înaintea lui Lisie, ighemonul ţării Armeniei, ÅŸi au mărturisit că sunt creÅŸtini. Iar ighemonul, mirându-se de împreună învoirea a atât de mulÅ£i oameni ÅŸi de curajul lor, i-a întrebat pe ei, zicând: „De unde sunteÅ£i ÅŸi cine v-a învăţat pe voi să nu vă închinaÅ£i zeilor noÅŸtri?”
Atunci, Sfântul Alexandru a zis: „De aici suntem. Unii din cetate, iar alÅ£ii de prin sate, însă pământul acesta este patria noastră, iar Tatăl nostru este Hristos Cel din ceruri. Acela ne-a învăţat pe noi să nu ne închinăm nici mincinoÅŸilor zei surzi ÅŸi muÅ£i, nici lucrului făcut de mâini omeneÅŸti“. Auzind acestea, ighemonul i-a condamnat la moarte. Astfel au primit neveÅŸtejitele cununi mucenicii lui Hristos, sfârÅŸindu-ÅŸi prin foc viaÅ£a lor pământească.
