Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în Capadocia din părinÅ£i creÅŸtini ÅŸi a trăit pe vremea împăratului DiocleÅ£ian (284-305). Rămas fără tată din copilărie, sfântul ÅŸi mama lui s-au mutat din Capadocia în Palestina, pentru că aveau rude acolo ÅŸi multe averi, scrie ziarullumina.ro.
Ajuns la vârsta maturităţii ÅŸi fiind frumos la chip ÅŸi viteaz în luptă, prin osteneală, pricepere ÅŸi destoinicie, tânărul Gheorghe a îmbrăţiÅŸat viaÅ£a de soldat, dobândind în scurt timp cele mai mari cinstiri, până ÅŸi demnitatea de conducător de oaste în garda împăratului.
În anul 303, DiocleÅ£ian a stârnit prigoană împotriva creÅŸtinilor ÅŸi, cunoscând decretul de prigonire, Sfântul Gheorghe s-a înfăţiÅŸat îndată, de bunăvoie, înaintea împăratului mărturisind deschis că este creÅŸtin ÅŸi că doreÅŸte să slujească în oaste numai ca ucenic al lui Hristos. Atunci, DiocleÅ£ian a poruncit ca sfântul să fie întemniÅ£at ÅŸi supus la chinuri groaznice.
Åži a fost Sfântul Gheorghe trecut prin toate vămile muceniciei, fiind împuns cu suliÅ£a, bătut la tălpi, iar pieptul fiindu-i zdrobit cu lespezi mari de piatră. Apoi, a fost chinuit la roată, a fost băgat într-o groapă cu var, i s-a dat să bea băutură otrăvitoare ÅŸi a fost bătut cu vine de bou. În vremea Å£inerii lui în temniţă, Sfântul Gheorghe, atingându-se de un mort, l-a înviat.
După multe ÅŸi cumplite suferinÅ£e, Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, din porunca împăratului, într-o zi de 23 aprilie. În satele ÅŸi oraÅŸele României, foarte multe biserici sunt ridicate în cinstea Sfântului Gheorghe. MulÅ£i oameni, bărbaÅ£i ÅŸi femei, îi poartă numele, iar al treilea braÅ£ al Dunării se cheamă «BraÅ£ul Sfântul Gheorge».