Sfântul Chiril (†386) era din părțile Ierusalimului şi s-a născut pe vremea împăratului Constantin cel Mare (306-337) din părinți creștini. Avea 12 ani în timpul primului Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325.
În acele vremuri, în Ierusalim se descopereau locul Golgotei şi lemnul Sfintei Cruci, iar din porunca împăratului se construia Biserica Sfântului Mormânt şi Biserica Învierii. În Biserica Învierii a slujit Sfântul Chiril în tinerețe şi tot în această biserică a rostit celebrele Cateheze sau Cuvântări, pregătind pentru botez pe cei ce doreau să devină creștini.
Potrivit ziarului Lumina, către anul 350, murind Episcopul său Maxim, Sfântul Chiril a fost ales Episcop al Sfintei Cetăți. În anul următor a avut loc arătarea semnului Sfintei Cruci pe cerul Ierusalimului, iar sfântul l-a înștiințat amănunțit despre aceasta pe împăratul Constanţiu.
Au început apoi zile grele pentru Biserica lui Hristos, iar împărații arieni Constanţiu şi Valens, împreună cu episcopii arieni, au reușit să-l scoată de două ori din scaun pe Sfântul Chiril, apărătorul dogmelor apostolești. După mai bine de 16 ani de surghiun, spre sfârșitul vieții, Sfântul Chiril s-a întors în episcopia sa. Păstorindu-și cu dragoste turma cea cuvântătoare şi lăsând Bisericii zestrea celor 24 de Cateheze, precum şi pilda vieţii lui, a adormit în Domnul, după ce luase parte la Sinodul al 2-lea Ecumenic de la Constantinopol din anul 381.
