De Sfanta Treime, Biserica Ortodoxa prăznuieÈ™te pe Sfântul Duh, a treia persoană a Sfintei Treimi, precum indică Penticostarul, la Sinaxarul Utreniei din Lunea Cincizecimii:

„În această zi, în Lunea Rusaliilor, prăznuim pe însuÅŸi Preasfântul de viaţă Făcătorul ÅŸi întru tot puternicul Duh, Unul din Treime, Dumnezeu, Cel de o cinstire, de o fiinţă ÅŸi de o slavă cu Tatăl ÅŸi cu Fiul.

În ziua Cincizecimii S-a pogorât Duhul Sfânt, în chip de limbi de foc, peste SfinÅ£ii Apostoli, în foiÅŸorul unde stăteau ei, ÅŸi s-a aÅŸezat peste flecare dintr-înÅŸii. Pentru cinstirea Sfântului Duh, dumnezeieÅŸtii PărinÅ£i, care pe toate bine le-a tocmit, cu prilejul Cincizecimii, au rânduit o sărbătoare deosebită, în această zi a Rusaliilor.

CITEȘTE ȘI: "Calendar ortodox, 19 septembrie: Sf. Mc. Trofim, Savatie şi Dorimedont"

 

Mântuitorul făgăduise înainte de patima Sa venirea Sfântului Duh, zicând: «De folos este ca Eu să Mă duc; că de nu Mă voi duce Eu, Mângâietorul nu va veni». Åži iarăşi: «Voi ruga pe Tatăl ÅŸi alt Mângâietor va trimite vouă: Duhul adevărului, Care din Tatăl purcede». Iar după patimă, înainte de înălÅ£area la cer, iarăşi a zis: «Iar voi să rămâneÅ£i în Ierusalim, până când vă veÅ£i îmbrăca cu putere de sus». Deci, făgăduindu-le pe Mângâietorul, acum L-a trimis lor pe Acesta.

Pe când Ucenicii se găseau în foiÅŸor, în ziua Cincizecimii, cam pe la ceasul al treilea din zi, s-a făcut pe neaÅŸteptate tunet din cer, în aÅŸa fel, încât a străbătut mulÅ£imea adunată la Ierusalim, din toată lumea; ÅŸi Duhul Sfânt S-a văzut în chip de limbi de foc, pogorând nu numai peste cei doisprezece Apostoli, ci ÅŸi peste cei ÅŸaptezeci de ucenici; ÅŸi aceÅŸtia au început să grăiască în limbi străine, fiecare din Apostoli grăind limbile tuturor neamurilor. Astfel, nu numai cel de alt neam auzea pe Apostol grăind în limba sa proprie, ci ÅŸi Apostolul înÅ£elegea ÅŸi grăia limba fiecărui neam. Din pricina aceasta mulÅ£imea socotea că sunt beÅ£i, că neînÅ£elegând cum fiecare Apostol poate grăi tuturor în limba fiecăruia, îl socotea pe acela beat. AlÅ£ii, însă, se mirau zicând: Ce înseamnă aceasta? MulÅ£imea, adunată la Ierusalim pentru praznic, era din toate părÅ£ile pământului: părÅ£i, mezi ÅŸi elimiÅ£i, care fuseseră robiÅ£i puÅ£in mai înainte, de Antioh.

Deci, Duhul Sfânt a venit după ce au trecut zece zile de la înălÅ£are, iar nu îndată după înălÅ£are, spre a face pe Ucenici să-L aÅŸtepte cu ÅŸi mai multă înflăcărare. TradiÅ£ia zice că în fiecare zi venea să se închine acelui Trup îndumnezeit al lui Hristos câte una din cetele îngerilor. Deci, după împlinirea celor nouă zile, împăcarea fiind săvârÅŸită prin Fiul, în a zecea zi a venit în lume ÅŸi Mângâietorul. În ce priveÅŸte Pogorârea Duhului după cincizeci de zile de la PaÅŸti, aceasta ar fi în amintirea Legii Vechi; că Israel a primit cele zece porunci după un timp de cincizeci de zile de la trecerea prin Marea RoÅŸie. Să se mai Å£ină seamă ÅŸi de asemănări: Acolo era un munte, aici un foiÅŸor; acolo s-a văzut foc, aici limbi de foc; iar în locul tunetului ÅŸi negurei din Sinai, aici s-a auzit un vuiet de vifor năpraznic.

Duhul Sfânt S-a pogorât în chip de limbi de foc, ca să arate că este în legătură cu Cuvântul cel viu; sau pentru că Apostolii trebuiau să înveÅ£e mulÅ£imile ÅŸi să le aducă la Hristos ÅŸi prin mijlocirea Cuvântului. S-a pogorât apoi, în chip de foc, ca să arate pe de o parte, că Dumnezeu este foc mistuitor, iar pe de alta, pentru nevoia de curăţire; ÅŸi S-a împărÅ£it în limbi, pentru haruri. Åži precum odinioară a amestecat pe cei ce ÅŸtiau numai o limbă ÅŸi i-a împărÅ£it în mai multe limbi tot aÅŸa ÅŸi acum, celor ce cunoÅŸteau numai o limbă, le-a dat să cunoască multe limbi, ca să adune pe cei ce erau de diferite limbi, risipiÅ£i în toate laturile lumii. Faptul s-a petrecut într-o zi de sărbătoare, pentru a fi cât mai mulÅ£i cei adunaÅ£i ÅŸi ca prin ei vestea să se răspândească pretutindeni; apoi ÅŸi pentru ca cei ce se aflau acolo de PaÅŸti ÅŸi văzuseră cele săvârÅŸite atunci asupra lui Hristos, să aibă de ce să se minuneze. Faptul s-a petrecut apoi în ziua Cincizecimii, fiindcă se cuvenea ca tot în timpul în care se dăduse Legea cea Veche, să se reverse ÅŸi harul Duhului; după cum ÅŸi Hristos săvârÅŸind un nou PaÅŸte propriu, făcuse în loc de PaÅŸtile cel obiÅŸnuit, PaÅŸtile cel adevărat.

Duhul nu S-a aÅŸezat pe buzele Apostolilor, ci pe capetele lor, căci capul este ocârmuitorul ÅŸi partea cea mai aleasă a trupului ÅŸi cuprinde în el mintea, de la care ÅŸi limba îÅŸi trage graiul. Pe de altă parte, este ca ÅŸi cum Duhul Åži-ar lăsa glasul prin limbă, aÅŸezându-Se asupra capetelor Apostolilor ÅŸi rânduindu-i astfel învăţători ai tuturor celor de sub soare. Vuietul care a avut loc ÅŸi focul s-a întâmplat din pricină că ele au fost ÅŸi în Sinai, arătând prin aceasta, că ÅŸi atunci ÅŸi acum Duhul este AcelaÅŸi, dând Legea ÅŸi orânduind toate. MulÅ£imea s-a tulburat de vuietul suflării, fiindcă socotea că vine împlinirea tuturor celor prevestite de Iisus, iudeilor, cu privire la nimicirea lor. Se spune «ca de foc», ca să nu cugete cineva despre Duhul Sfânt că ar fi avut vreo însuÅŸire trupească.

Apostolii au fost învinuiÅ£i de beÅ£ie. Dar Petru, sculându-se ÅŸi vorbind în mijlocul mulÅ£imii, a dovedit că lucrul acesta nu este adevărat, aducând mărturie cuvântului proorocului Ioil. Astfel a înduplecat dintre ei, cu cuvântul, ca la trei mii, să vină la Hristos”.

Sursa: Ziarullumina.ro