Sfântul Proroc Oseea a trăit cu opt secole înainte de Mântuitorul Iisus Hristos, pe vremea când evreii din ţinutul Samariei au fost luaţi în robie de asirieni (721 î.Hr.). A fost un bărbat de mare credinţă în religia strămoşilor săi, curat la inimă şi insuflat de Duhul Sfânt.
A fost trimis de Dumnezeu să întoarcă de la rătăcire pe poporul Său, care ajunsese să se închine idolilor. De la el ne-a rămas o carte în 14 capitole în care prorocul înfăţişează legământul dintre Dumnezeu şi poporul Său ca pe legătura dintre soţ şi soţia sa. Căzând în idolatrie, poporul evreu a nesocotit pe Dumnezeu, iubirea Lui fiind batjocorită. Ceea ce vrea Dumnezeu, spune Prorocul Oseea, este mila şi iubirea, nu jertfele, scrie ziarullumina.ro.
Dumnezeu nu pedepseşte decât pentru a mântui. El osândeşte sila şi nedreptatea, dar după ispăşire şi pocăinţă sinceră El va primi iarăşi pe poporul Său şi-i va face parte de fericire şi de pace. Oseea a prorocit sub patru regi, aproape 30 de ani, şi murind la bătrâneţi adânci, a fost îngropat cu cinste în ţara sa.
Tot azi pomenim şi pe Sfântul Andrei cel din Creta. El a luptat în timpul lui Constantin Copronim (741-775) împotriva iconoclaştilor, iar pentru aceasta a fost cumplit chinuit. El i-a spus împăratului: „De vreme ce pe cei ce ocărăsc chipurile împăraţilor, o, împărate, îi pedepseşti cu grele certări de moarte, ca şi cum v-ar ocărî pe voi, la câtă urgie şi pedeapsă dumnezeiască vă veţi osândi voi, cei ce ocărâţi icoana lui Dumnezeu?”
Atunci tiranul mâniindu-se a poruncit de l-au dezbrăcat pe Sfântul Andrei, l-au întins pe un pat şi atât de mult l-au bătut, încât locul de sub el se înroşise de curgerea sângelui. Apoi i-au împuns coastele cu suliţe şi i-au zdrobit gura cu pietre, aruncându-l în temniţă. A doua zi şi mai mult a fost chinuit şi târât prin cetate, până când un pescar i-a tăiat piciorul cu satârul. Şi aşa şi-a dat mucenicul sufletul său în mâinile Domnului.