Sfântul Mucenic LaurenÅ£iu a trăit în zilele împăratului Valerian (253-260). Pornindu-se prigoană împotriva creÅŸtinilor, Xist al 2-lea, Episcopul Romei, a poruncit lui LaurenÅ£iu, arhidiaconul său, care era de neam din Spania, să chivernisească vistieria Bisericii ÅŸi să se îngrijească de săraci. Atunci, LaurenÅ£iu a strâns toate bunurile Bisericii ÅŸi le-a împărÅ£it la săraci.

Când împăratul s-a întors din Persia a poruncit să fie adus la el Fericitul Xist al 2-lea, care nevrând nicidecum să se lepede de Hristos a primit moarte mucenicească, tăindu-i-se capul. Apoi, l-au adus ÅŸi pe LaurenÅ£iu arhidiaconul ÅŸi l-au întrebat despre sfintele odoare ale Bisericii, iar el a răspuns că Biserica are multe avuÅ£ii de seamă pe care, dacă îi vor da timp, le va aduna de pe unde sunt ÅŸi le va aduce înaintea lui.

CITEȘTE ȘI: "Câinele de serviciu Eco și conductorul său, Daniel, prezenți pe Unirii la Festiva..."

 

După trei zile, LaurenÅ£iu a venit înaintea împăratului cu o mulÅ£ime de săraci, orbi, ÅŸchiopi, văduve ÅŸi orfani, care trăiau din milosteniile Bisericii. Åži arătându-i pe aceÅŸtia, a zis împăratului: „Iată comorile cele de mult preÅ£ ale Bisericii noastre, avuÅ£ii pe care furii nu le fură ÅŸi rugina nu le strică ÅŸi care vor preÅ£ui mai mult în faÅ£a Dreptului Judecător”.

Văzând acestea, Valerian a poruncit ca LaurenÅ£iu să fie întemniÅ£at. Åži închis fiind, arhi­diaconul i-a vindecat pe toÅ£i cei care veneau la el. Iar tribunul Calinic, care a văzut toate acestea, a crezut în Hristos ÅŸi s-a botezat. După toate acestea, Sfântul LaurenÅ£iu a fost cumplit chinuit. Pentru că nu a vrut să jertfească idolilor, păgânii l-au întins pe un grătar de fier încins în foc, iar sfântul, mulÅ£umind Domnului, ÅŸi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos. 

(Un articol de: Pr. Åžtefan Sfarghie)