Sfânta Hristina era din cetatea Tirului şi a trăit pe vremea împăratului Septimiu Sever (193-211). Hristina era fiică a unui general pe care-l chema Urban. Fiindcă ea a fost rânduită să aducă jertfe idolilor păgâni, pe care îi cinstea tatăl ei, acesta i-a dăruit ca locuinţă cel mai înalt turn al palatului său, aşezând acolo şi zeii săi din aur şi din argint cu multe podoabe, scrie ziarullumina.ro.

Însă fecioara, având suflet curat şi privind noaptea stelele de pe cer, a înţeles că idolii cei neînsufleţiţi şi făcuţi de oameni nu au nici o putere, ci Acela Care a făcut şi ţine toate, Acela este Dumnezeul Cel adevărat. Ascultând glasul inimii sale, Hristina a dărâmat şi sfărâmat toţi idolii cei neînsufleţiţi, dăruind bucăţile preţioase săracilor.

Grozavă a fost clipa când tatăl ei a aflat de sfărâmarea idolilor. Auzind el una ca asta, s-a mâniat cumplit, dar Hristina i-a spus că ea crede în Dumnezeu Cel viu şi că idolii nu au nici o putere. Atunci tiranul a supus-o la multe chinuri, întemniţând-o pentru multă vreme, iar după aceea a aruncat-o în mare. Acolo, primind fericita botezul, a fost scăpată de un înger. După moartea tatălui ei, Dion, dregătorul cetăţii, a judecat-o pe Hristina şi, fiindcă nu s-a lepădat de credinţa ei, a fost cumplit chinuită, iar mai apoi a fost împunsă cu suliţe de ostaşi. Astfel, Sfânta Hristina şi-a dat cinstitul ei suflet lui Dumnezeu.