Sfântul Artemie era duce şi dregător împărătesc în Alexandria pe vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare (306-337), fiind voievod viteaz în războaie şi întărit în credinţa în Hristos.

În timpul domniei împăratului Iulian Apostatul (361-363), care s-a lepădat de credinţă, s-a pornit prigoană împotriva creştinilor, apostatul prefăcând bisericile în temple idoleşti şi omorându-i pe creştini cu înfricoşătoare chinuri. În timpul unui război împotriva perşilor, Artemie a fost chemat la Antiohia cu oastea lui.

Acolo, a văzut creştinii chinuiţi de prigonitori şi i-a cerut socoteală împăratului Iulian. Pentru ce, o, împărate, chinuieşti fără de omenie pe cei nevinovaţi şi-i sileşti să se lepede de dreapta credinţă? Iar Iulian, auzind aceste cuvinte, a strigat aprins de mânie: Cine este acesta şi de unde este el, care grăieşte cu îndrăzneală împotriva noastră şi a venit să ne vorbească de rău chiar în faţă? Şi cei de faţă au răspuns: Ducele Alexandriei, stăpâne. Deci, pentru îndrăzneala sa, dar şi pentru pârele păgânilor din Egipt, Artemie a fost legat şi torturat, scrie ziarullumina.ro.

A fost bătut cu vine de bou, l-au tăiat pe spate cu brice ascuţite şi i-au pătruns coastele şi tâmplele cu ţepuşe arse în foc. Apoi, punându-l între două pietre mari, atât l-au presat, încât toate oasele i le-au zdrobit şi luminile ochilor au sărit din locul lor. În timpul suferinţelor, Artemie Îl mărturisea pe Hristos neîncetat. Deci, văzând că sfântul nu moare, împăratul a poruncit ca lui Artemie să i se taie capul şi astfel a luat acesta cununa muceniciei.

Moaştele Sfântului Artemie au fost cinstite de creştini, devenind izvor de tămăduiri şi minuni.