Acest sfânt era din Armenia Mare şi a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305) şi a împăratului Constantin cel Mare (306-337). De copil a fost dus în Cezareea Capadociei, unde a fost crescut în credinţa creştină, primind botezul în numele Preasfintei Treimi. Având bogate cunoştinţe teologice, a propovăduit

Evanghelia lui Hristos la poporul său armean, îndurând multe chinuri din partea parţilor şi mai ales din partea împăratului Tiridate al III-lea (283-330). Văzând împăratul semnele ce se făceau prin Sfântul ­Grigorie, a primit el însuşi botezul creştin. Ca urmare, toată Arme­nia a venit la credinţa creştină, ­poporul sfărâmând capiştele idoleşti şi zidind biserici. Sfântul Grigorie a fost cel dintâi episcop al armenilor, cărora le-a hirotonit preoţi şi a botezat tot poporul, până la cel din urmă sătean.

CITEȘTE ȘI: " Cine a ieşit mai bine sau nu te pune cu femeia!"

 

A păstorit timp de 31 de ani şi este al 36-lea episcop care a semnat pe lista celor 318 Părinţi de la Niceea în anul 325. Se spune că el a avut iniţiativa înfiinţării alfabetului armenesc şi că a tălmăcit Biblia în limba armenilor. O părticică din moaştele sale se află la Biserica „Sfântul Gheorghe”-Vechi din Bucureşti. De asemenea, unul din cele două paraclise din cadrul Reşedinţei Patriarhale este închinat acestui mare sfânt al Bisericii.

Astăzi, Biserica Ortodoxă le pomeneşte şi pe Sfintele Muceniţe Ripsimia şi Gaiani. Ele au trăit pe vremea împăratului Diocleţian şi a lui Tiridate al III-lea al armenilor. Erau fecioare foarte frumoase la chip şi îmbrăţişaseră de tinere viaţa monahală. Fiindcă nu au voit să-l însoţească pe Diocleţian, cele două fecioare au fugit în Armenia, dar acolo au fost aflate de Tiridate.

Acesta, prinzân­du-le, o silea pe Ripsimia să cadă în păcatul desfrânării, dar, fiind ea întărită de harul lui Hristos, n-a biruit-o pe ea împăratul. Pentru aceasta a fost cumplit chinuită şi aşa şi-a dat sufletul în mâinile Domnului. Odată cu ea au fost ucişi 70 de bărbaţi creştini şi 32 de femei. Iar Sfânta Muceniţă Gaiani a fost străpunsă prin gât cu o suliţă şi, fiind despuiată de piele până la sâni, a fost zdrobită cu pietre, iar mai apoi i s-a tăiat capul.

(Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie)