Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul s-a născut în cetatea Iconiei, din Asia Mică, unde a crescut în dreapta credinţă, fiind unul dintre cei mai râvnitori creştini.

A fost prins în timpul împăratului Aurelian (270-275), supus supliciilor şi întemniţat. Pentru că a avut curajul să-i înfrunte pe păgâni şi pentru că a mărturisit cu mult curaj că este creştin, a fost ars pe tot trupul cu făclii aprinse. Dar sfântul nu a păţit nimic, iar după moartea împăratului a fost eliberat din închisoare.

Retrăgându-se în pustie, a fost prins de către tâlhari, din mâna cărora a scăpat în mod miraculos. Cu aurul tâlharilor a ridicat o mănăstire în peştera lor. Sfântul Cuvios Hariton Mărturisitorul era căutat de mulţi credincioşi, fiind tămăduitor de orice boală, a scos chiar şi apă dintr-o stâncă.

Astăzi este pomenit şi Sfântul Proroc Baruh, ucenicul şi prietenul Sfântului Proroc Ieremia. A prorocit înainte şi după începutul robiei babilonice: 629-585 î.Hr. În anul 605, Prorocul Ieremia l-a trimis pe Baruh cu o scrisoare la Ierusalim prin care vestea robia babilonică. Baruh şi Ieremia au fost întemniţaţi până după cucerirea Ierusalimului. Prorocul Baruh a ajuns ca rob şi în Babilon, unde a continuat să le vestească iudeilor eliberarea din robie, refacerea Ierusalimului şi întâlnirea tuturor în Templul Domnului, scrie ziarullumina.ro.

Tot astăzi îl pomenim şi pe Sfântul Cuvios Neofit Zăvorâtul din Cipru. S-a născut la 1134 în Lefkara, din regiunea Larnaka, insula Cipru. La vârsta de 18 ani a părăsit lumea și nunta pe care i-o pregătiseră părinții lui și a plecat la Mănăstirea Sfântului Ioan Gură de Aur din Koutsouventi, la poalele Pentadactilului, cu scopul de a deveni monah, deoarece a văzut deșertăciunea lumii acesteia.

Adevărat anahoret și monah, model pentru toți monahii, Sfântul Neofit a trăit pentru 60 de ani într-o peşteră, unde a scris multe lucrări ermineutice la Sfânta Scriptură, rânduieli tipiconale pentru corecta funcționare a mănăstirilor, lucrări istorice, panegirice sau cuvinte de laudă la sfinți. A părăsit viața aceasta la adânci bătrâneți, la 12 aprilie 1219.