Acest Cuvios Părinte a trăit pe vremea împăraÅ£ilor româno-bulgari ai veacului al 13-lea. Era din satul Basarabi ÅŸi a fost păstor de vite. Într-o zi, mergând prin iarba înaltă, a călcat fără să vrea puii de pasăre dintr-un cuib. Pentru că se simÅ£ea vinovat de fapta sa nu a mai purtat încălţăminte timp de trei ani.
Apoi, s-a făcut călugăr, petrecând mulÅ£i ani în nevoinÅ£e într-o peÅŸteră de lângă râul Lom. A murit în acea peÅŸteră pe lespedea pe care dormea, iar în scurt timp apa Lomului a închis gura peÅŸterii, aceasta schimbându-se astfel într-un mormânt. Trecând multă vreme, a venit apa Lomului foarte mare ÅŸi a deschis intrarea mormântului, sfintele moaÅŸte ale Cuviosului Dimitrie fiind acoperite de apă.
De multe ori în acel loc se vedea o flacără de lumină, iar oamenii credeau că acolo se ascunde o comoară. Însă, Cuviosul Dimitrie s-a arătat în vis unei copile care era chinuită de duh necurat, zicându-i că o va vindeca dacă va spune oamenilor să scoată sfintele sale moaÅŸte, scrie ziarullumina.ro.
Ele au fost aÅŸezate la început în biserica satului, apoi într-o biserică ridicată de domnitorul Ţării RomâneÅŸti. Între anii 1769 ÅŸi 1774, războiul dintre ruÅŸi ÅŸi turci a cuprins ÅŸi satul Basarabi. Datorită unui creÅŸtin dreptcredincios, Hagi Dimitrie, din anul 1774, sfintele sale moaÅŸte se află în Catedrala Patriarhală din BucureÅŸti.