Sfântul Vasile Mărturisitorul a vieţuit pe vremea împăratului Leon Isaurul (717-741), cel care luptase împotriva cinstirii sfintelor icoane. Această luptă împotriva icoanelor sfinte a rămas cunoscută în istorie sub denumirea de Iconoclasm.
Iconoclasmul a fost un moment definitoriu în istoria Imperiului Roman de Răsărit, concentrat în capitala Bizanțului, Constantinopol. În acea perioadă, autoritățile imperiale și bisericești au dezbătut dacă icoanele ar trebui sau nu cinstite de creştini. După îndelungate lupte şi dezbateri, în cadrul celui de-al 7-lea Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 787, Iconoclasmul a fost declarat erezie de către Sfinţii Părinţi și s-a revenit astfel la folosirea icoanelor în cultul Bisericii.
Aşadar, în timpul împăratului Leon Isaurul, pornindu-se o aprigă luptă împotriva celor care cinsteau icoanele sfinte, Sfântul Cuvios Vasile Mărturisitorul a stat dârz, apărând dreapta credinţă. Pentru curajul său, a fost prins şi chinuit, apoi a fost aruncat în temniţă. Acolo s-a întâlnit cu Sfântul Procopie, împreună cu care a propovăduit şi mai mult adevărul despre cinstirea sfintelor icoane. Sfântul Vasile a fost strujit, la fel ca Sfântul Procopie, cu unghii ascuţite din fier şi a stat mult timp legat în lanţuri.
Când a murit Leon Isaurul împăratul, atunci a fost eliberat şi Sfântul Vasile din închisoare, împreună cu mai mulţi creştini. El s-a dus în mănăstirea sa, unde a petrecut în post şi rugăciune. După mulţi ani şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.