Cei 33 de Mucenici din Melitina s-au nevoit pe vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (305-311). Cel dintâi dintre ei era Ieron, bărbat puternic la trup şi viteaz, dar bun şi blând la suflet. Fiind plugar, slujitorii idoleşti l-au găsit la ogor şi, vrând să-l prindă ca nişte tâlhari, nu au putut, căci plugarul, scoţând fierul plugului, şi-a făcut din grindeiul aceluia armă. Şi pornindu-se asupra lor, i-a gonit pe toţi. Deci, a mers sfântul de bunăvoie la dregător, iar acela i-a tăiat mâna dreaptă din cot şi l-a întemniţat. În închisoarea din Melitina se aflau închişi mai mulţi creştini care, mărturisind credinţa lor în Hristos Iisus, împreună cu Ieron, au fost osândiţi la grele chinuri. După ce au fost bătuţi, au fost scoşi afară din cetatea Melitinei şi tuturor li s-au tăiat capetele, luând astfel cununa mucenicilor.

CITEȘTE ȘI: "Calendar ortodox, 2 ianuarie: Înainte-prăznuirea Botezului Domnului; Sf. Ier. Silve..."

 

Sfantul cuvios lazar din muntele Galisiei

Tot astăzi îl pomenim pe Sfântul Cuvios Lazăr, cel ce s-a nevoit în Muntele Galisiei. La naşterea sa, Dumnezeu a făcut să se arate din cer o lumină dumnezeiască ce a umplut toată casa, apoi, după ce s-a născut, pruncul îndată a stat drept şi s-a închinat spre răsărit, având mâinile atinse la piept cu bună rânduială. După ce a mai crescut, părinţii săi l-au dat la un dascăl să îl înveţe Sfintele Scripturi, apoi, Sfântul Lazăr a plecat să se închine la Ierusalim. A stat o vreme în Mănăstirea „Sfântul Sava”, apoi a plecat să se nevoiască pe Muntele Galisiei, cel din preajma Efesului. Acolo, a îndurat multe ispite de la diavol, care năvălea ziua şi noaptea prin simţuri şi prin gân­duri, însă l-a surpat cu puterea lui Dumnezeu. Apoi, Sfântul Cuvios Lazăr şi-a făcut un stâlp descoperit şi s-a suit deasupra lui, hrănindu-se cu buruieni crude şi cu apă, şi aceasta o dată sau de două ori pe săptămână, îndurând gerul iernii şi arşiţa zilei. S-a învrednicit de darul prorociei, cunoscându-şi mai înainte sfârşitul său. La adormirea sa, la fel ca la naşterea sa, o lumină mare a învăluit stâlpul pe care se nevoia, aflând despre aceasta ucenicii care erau prin peşteri şi prin munţi.