Sfântul Vasile (†326) era preot în Ancira (Ankara de astăzi) şi a trăit pe vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363).
Două mari primejdii pândeau pe creştini în acea vreme: rătăcirea urmaşilor lui Arie, care aveau alături de ei pe însuşi împăratul Constanţiu (337-361) şi păgânii, care urmăreau întoarcerea creştinilor la idolatrie. Drept aceea, Vasile preotul propovăduia cuvântul Evangheliei lui Hristos neîncetat, însă, potrivnicii săi l-au prins şi l-au dus înaintea dregătorului Satornin, om rău la suflet, care prigonea fără milă pe creştini şi osândea la moarte pe cei neînduplecaţi. Acesta îl îndemna şi pe Vasile să se lepede de Hristos Mântuitorul lumii, îngrozindu-l cu chinurile ce îi stăteau înainte.
Văzând că acesta a rămas statornic în credinţa sa în Domnul Iisus Hristos, la îndemnul lui Satornin, necredincioşii l-au spânzurat de un lemn, l-au bătut de moarte, i-au strujit tot trupul, apoi l-au aruncat într-o temniţă întunecoasă. După câteva zile a fost adus înaintea împăratului Iulian Apostatul, însă nici acesta nu l-a putut clinti din credinţa sa în adevăratul Dumnezeu.
Astfel, Iulian împăratul l-a dat în mâinile comitelui Frumentin, căpetenia gărzii sale, care l-a chinuit cumplit, arzându-l cu ţepuşe de fier înroşite în foc. Şi i-au găurit pântecele, spatele şi încheieturile şi aşa, în acele chinuri, Sfântul Vasile preotul şi-a încredinţat sufletul în mâinile Domnului, neîncetat lăudând şi slăvind pe Hristos.