Sfântul Mare Mucenic Teodor (†304) a trăit în timpul împăratului DiocleÅ£ian (284-305) ÅŸi era din Mitropolia Amasiei, din cetatea Homialon. El a fost ostaÅŸ în ceata Tironilor (a RecruÅ£ilor) din legiunea condusă de generalul Vringa. Atunci când a venit poruncă ca toÅ£i soldaÅ£ii să jertfească idolilor, Teodor nu a intrat în templul păgânesc. Judecat ÅŸi îndemnat să jertfească, Teodor le-a răspuns: „fiecare ÅŸtie cui ostăşeÅŸte, iar eu ostăşesc Stăpânului meu Iisus Hristos!” Åži mărturisea că Mântuitorul Iisus Hristos este Dumnezeul Cel adevărat, iar zeii păgânilor sunt idoli fără de suflet ÅŸi cioplituri de mâini omeneÅŸti fără nici o putere. Pentru multa dragoste pe care ostaÅŸii o aveau faţă de Teodor, Vringa l-a lăsat câteva zile să se hotărască. În acest timp, Teodor s-a rugat lui Dumnezeu să-i dea răbdare, iar ca să arate neputinÅ£a zeilor, a dat foc noaptea templului păgân. Pentru aceasta, din porunca dregătorului Puplie a fost supus la chinuri cumplite. L-au bătut cu vergi, l-au întins pe roată ÅŸi i-au strujit tot trupul cu unghii de fier. Însă, de fiecare dată el rămânea nevătămat, mărturisind cu bucurie: „cu Hristos al meu am fost, sunt ÅŸi voi fi!” Atunci, dregătorul plin de mânie a poruncit ca Sfântul Teodor să fie aruncat într-un cuptor cu foc. Åži, intrând în mijlocul văpăii, Sfântul Teodor Tiron ÅŸi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
