Acest Sfânt Iacob (†62), numit „fratele Domnului” (Galateni 1, 19), a fost primul Episcop al Ierusalimului, rânduit a păstori pe credincioÅŸii Sfintei Cetăţi chiar de SfinÅ£ii Apostoli.

El nu face parte din cei 12 Apostoli, ci era frate cu Sfântul Iuda, scriitorul epistolei din Noul Testament. Din Sfânta Scriptură reiese clar faptul că aÅŸa-ziÅŸii fraÅ£i ai Domnului aveau o altă mamă decât pe Fecioara Maria, că mama lor trăia pe vremea Pătimirilor lui Hristos ÅŸi că era rudă cu Maica Domnului, deci ei erau veri cu Mântuitorul Iisus Hristos. TradiÅ£ia Bisericii arată că Iacob, „fratele Domnului”, este altcineva decât Iacov al lui Alfeu ÅŸi decât Iacov, fiul lui Zevedeu. Ca păstor al creÅŸtinilor din Ierusalim ÅŸi rudă a Domnului, Sfântul Iacob era mult iubit de popor ÅŸi slăvit pentru evlavia ÅŸi viaÅ£a lui aspră. De multe ori se ruga în genunchi, cu mâinile ridicate spre cer, încât pielea de pe genunchii săi se bătătorise. Sfântul Iacob, rudenia Domnului, era atât de renumit între creÅŸtini, încât era socotit unul din stâlpii Bisericii lui Hristos.

CITEȘTE ȘI: "Leo Grozavu noi detalii despre Ilaș, jucătorul accidentat: „Nu mai putem să ne g..."

 

Poporul însuÅŸi îl numea „cel drept” pentru viaÅ£a lui curată ÅŸi pentru judecata lui nepărtinitoare ÅŸi sănătoasă de care a dat dovadă la Sinodul Apostolic de la Ierusalim din anul 50 d.Hr.

De la Sfântul Iacob ne-a rămas o epistolă care se află în Noul Testament (cinci capitole), plină de porunci ÅŸi învăţături înÅ£elepte: ispitele sunt folositoare; avuÅ£iile trec degrabă; credinÅ£a fără fapte moartă este; înfrânarea limbii; să fugim de plăcerile deÅŸarte. Tot de la el ne-a rămas ÅŸi o Sfântă Liturghie, care s-a slujit în Patriarhia Ierusalimului veacuri de-a rândul.

TradiÅ£ia Bisericii ne spune că a murit de moarte martirică, fiind aruncat de pe aripa templului din Ierusalim ÅŸi apoi ucis cu pietre, în anul 62 d.Hr., rugându-se, asemenea Domnului Iisus Hristos ÅŸi Sfântului Arhidiacon Åžtefan, pentru ucigaÅŸii săi.