În anul 300, Episcopul Ierusalimului, Ermon, a trimis episcopi misionari care să-L vestească pe Iisus Hristos Domnul şi la alte neamuri. Dintre aceşti episcopi, Efrem şi Vasilevs au fost trimişi la Herson, în Crimeea, şi pe mulţi i-au adus la dreapta credinţă.
După o vreme, Sfântul Efrem a plecat în Dobrogea, unde cu multă trudă a propovăduit cuvântul Domnului. S-a ridicat însă împotriva lui mulţimea necredincioşilor şi prinzându-l l-au supus la multe chinuri, după care i-au tăiat capul într-o zi de 7 martie. Sfântul Vasilevs, propovăduind neîncetat pocăinţa şi calea cea dreaptă a mântuirii prin credinţă şi fapte bune, a stârnit şi el mânia necredincioşilor. Asemenea Sfântului Efrem şi el a primit cununa muceniciei tot în 7 martie, fiind călcat în picioare de păgâni. Înainte de a fi ucis, Sfântul Vasilevs a săvârşit o minune, înviind pe fiul stăpânitorului cetăţii. Văzând aceasta, mulţi păgâni au primit botezul în numele Preasfintei Treimi.
În scaunul Hersonului au venit mai târziu alţi episcopi: Evghenie, Elpidie şi Agatodor, care cu multă râvnă au propovăduit dreapta credinţă. Toţi au primit cununa muceniciei, după multe chinuri şi bătăi. După câţiva ani, a fost trimis din Ierusalim Episcopul Eterie, care a zidit la Herson o biserică. Tot într-o zi de 7 martie a fost prins de păgâni şi aruncat în Dunăre. A fost trimis apoi un alt episcop, Capiton, la cererea credincioşilor de acolo. Acesta căzând în mâinile păgânilor, pe când se ducea la Constantinopol, a fost ucis şi aruncat în mare.