Sfântul Apostol Onisim a trăit în epoca apostolică. În oraşul Colose din Frigia, în primul secol al istoriei creştine, era un bărbat vestit şi dregător de seamă, care se numea Filimon. El a primit credinţa creştină de la Sfântul Apostol Pavel şi a primit hirotonia în treapta de episcop.

În casa lui era un rob pe nume Onisim, care greşind a fugit din casa stăpânului său şi a ajuns la Roma. Aici, găsindu-l pe Sfântul Pavel „în lanţuri”, a auzit de la el Evanghelia lui Hristos şi s-a botezat, rămânând alături de Tihic în slujba apostolului.  Acesta l-a trimis pe Tihic cu o epistolă pentru creştinii din Colose. Împreună cu acesta a fost trimis şi Onisim cu o epistolă către Filimon.

Sfântul Apostol Pavel  îl roagă pe acesta să-l ierte pe Onisim şi să-l primească nu ca pe un rob, ci ca un frate: „Te rog pe tine pentru fiul meu, pe care l-am născut fiind în lanţuri, Onisim, Cel ce altădată nu-ţi era de folos, dar acum şi ţie şi mie de folos, Pentru aceasta ţi l-am trimis, pe el însuşi, adică inima mea; primeşte-l. Eu vreau să-l ţin la mine, ca, în locul tău, să-mi slujească mie, care sunt în lanţuri pentru Evanghelie, Dar n-am voit să fac nimic fără de încuviinţarea ta, ca fapta ta cea bună să nu fie ca de silă, ci de bunăvoie. Căci poate pentru aceea a fost despărţit de tine câtva timp, ca veşnic să fie al tău, Dar nu ca un rob, ci mai presus de rob, ca pe un frate iubit, mai ales pentru mine, dar cu atât mai vârtos pentru tine, şi după trup şi în Domnul. Deci, dacă mă socoteşti părtaş cu tine, primeşte-l pe el, ca pe mine” (Filimon 1, 10-17). Primind epistola Sfântului Apostol Pavel, Filimon l-a întâmpinat cu dragoste creştină pe Onisim, ca pe un frate în Hristos, iertându-l şi eliberându-l din robie.

Onisim, eliberat din sclavie, s-a întors la Roma şi l-a însoţit pe Sfântul Apostol Pavel oriunde propovăduia Evanghelia, ajungând cu el până în Spania. După sfârşitul mucenicesc al Sfântului Apostol Pavel, Onisim a continuat munca de apostolat a acestuia, vestind Evanghelia, mergând din cetate în cetate. În timpul prigoanei împăratului Domiţian (81-96), a fost prins şi supus la chinuri de dregătorul Tertil,  primind moarte mucenicească pentru credinţa în Hristos prin tăierea capului. Sfântul Onisim a fost martirizat în anul 95. El este „numărat cu bărbaţii apostolici şi cu mucenicii Domnului” (Proloagele).