Nu întâmplător este numit de către Sfântul Atanasie omul lui Dumnezeu, deoarece acest ascet desăvârșit și-a dedicat întreaga viață lui Hristos și Bisericii Sale. S-a născut pe la 250 în Egiptul de Mijloc și provenea dintr-o familie creștină, care l-a învățat să practice credința, dar mai ales să meargă la biserică.

Pe când avea 20 de ani, Antonie a plecat în pustie, povăţuindu-se după viaţa pustnicilor care locuiau acolo. Fiind tânăr, sfântul a început a lupta cu trupul său, aprins fiind de ispita desfrânării. Atunci el s-a mutat într-un cimitir păgânesc, locuind în nişte morminte. Un moment emoționant și tot­odată cutremurător a fost acela în care Sfântul Antonie a vorbit cu diavolul desfrânării.

CITEȘTE ȘI: "Activități în aer liber de informare și educare preventivă în cadrul „Săptă..."

Fiindcă diavolul s-a văzut alungat din inima lui, scrâșnind din dinți, după cum s-a scris (Iov 16, 9) și ca ieșit din sine, i se arată, cum e la minte așa și în nălucire, ca un copil negru. Căci, după ce diavolul a fost biruit în multe feluri, nu l-a mai ispitit prin gânduri, ci, folosin­du-se de chip și de glas omenesc, a zis: „Pe mulți am înșelat și pe foarte mulți am doborât. Dar acum, luptând cu tine și cu ostenelile tale, ca și cu mulți alții am slăbit”. Iar Antonie întrebându-l: „Cine ești tu care îmi spui mie acestea?”, îndată acela a rostit cu un glas plângăreț: „Sunt prietenul curviei. Eu am primit însărcinarea să întind cursele acestea și să gâdil pe tineri și mă numesc duhul curviei. Pe câți datori de curăție nu i-am înșelat. Pe câți înfrânați nu i-am biruit prin mângâieri și gâdiliri. Eu sunt cel pentru care prorocul mustră pe cei căzuți zicând: Ați fost amăgiți de duhul curviei! (Os. 4, 12). Prin mine au fost bi­ruiți aceia. Eu sunt cel ce necăjindu-te de multe ori am fost tot de atâtea ori respins”.

Antonie, mulțumind Domnului și îndrăznind împotriva aceluia, i-a zis: „Atunci ești vrednic de mult dis­preț, căci ești negru la minte și ca un copil nevolnic. N-am nici o frică de tine”. Pentru că „Domnul este ajutorul meu și voi disprețui pe vrăjmașii mei” (Ps. 117, 7). Acestea auzindu-le înnegritul acela, a fugit îndată cu glasul topit, temându-se să se mai apropie de bărbat, scrie ziarullumina.ro.

Cât a stat în pustiu, a atras mulți ucenici, formând adevărate obşti ascetice, dintre care cele mai importante erau cele de la Nitria și Scete. A murit în anul 356, în vârstă de 105 ani, pe muntele Kolzim, aproape de Marea Roșie. Icoana sa făcătoare de minuni se află la biserica domnească „Sfântul Anton”-Curtea Veche din Bucureşti.