Gamaliel, un mare învăţător de Lege din Ierusalim, a trimis slujitori care, ridicând trupul Sfântului Arhidiacon Ştefan, l-au îngropat în Cafargamala, care se tâlcuieşte „satul lui Gamaliel”. A trecut însă multă vreme şi mulţime de mucenici au udat cu sângele lor pământul, până în zilele binecredinciosului împărat Constantin cel Mare.

 În zilele acestui mare împărat, când Biserica lui Hristos scăpase de persecuţii, printr-o minune s-au aflat moaştele Sfântului Ştefan, care au fost aşezate spre cinstire în Biserica Sfintei Învieri din Ierusalim.

Peste puţină vreme, un mare dregător din Constantinopol, Alexandru, împreună cu soţia sa Iuliana au venit la Ierusalim şi văzând ei minunile care se făceau de către Sfântul Arhidiacon Ştefan au zidit în Sfânta Cetate o biserică frumoasă pe care au închinat-o lui şi au mutat sfintele moaşte în ea. Când a murit, Alexandru a fost înmormântat lângă Sfântul Ştefan, iar soţia sa, dorind să plece în Constantinopol, în loc să ia rămăşiţele soţului ei a luat moaştele sfântului.

Acestea au fost recuperate de împărat, care zidind un lăcaș cu hramul Sfântului Ştefan, a pus moaştele întâiului mucenic acolo, întru slava lui Dumnezeu.