Sfântul Mare Mucenic Dimitrie (†303) a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian Galeriu (293-311) şi era fiul dregătorului cetăţii Tesalonic. Părinţii săi l-au botezat pe ascuns de frica prigoanelor şi îl învăţau tainele sfintei credinţe creştine. Şi aşa, Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinţilor săi, dar mai ales a început a lucra în el harul lui Dumnezeu. După moartea tatălui său, Sfântul Dimitrie a ajuns dregător în locul lui, cârmuind cu multă vrednicie poporul şi propovăduind pe faţă credinţa în Hristos- Domnul. Întorcându-se biruitor dintr-un război cu sciţii, Maximian a poruncit să se facă praznic în fiecare cetate în cinstea zeilor. Sfântul Dimitrie a mărturisit atunci că este creştin şi pentru aceasta a fost întemniţat. În timpul jocurilor în cinstea împăratului, un luptător, Lie, vandal de neam, se lupta cu cei viteji şi-i ucidea, aruncându-i în suliţe, mai ales pe creştini. Atunci, tânărul Nestor a cerut binecuvântarea Sfântului Dimitrie să lupte cu Lie şi, însemnându-l cu semnul Crucii pe frunte, Nestor l-a biruit pe acela. Înainte de luptă, Nestor a strigat cu glas mare: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!” Apoi a început să se lupte cu potrivnicul, pe care, trântindu-l jos în suliţele cele ascuţite, l-a omorât. Împăratul s-a mâhnit foarte tare de pierderea lui Lie şi chemând la el pe Nestor, i-a zis: „Tânărule, cu ce farmece l-ai biruit pe Lie? El a omorât atâţia oameni mai puternici decât tine şi tu cum l-ai omorât pe dânsul?” Nestor a răspuns: „Împărate, eu nu am biruit pe Lie cu farmece, ci cu puterea lui Hristos, adevăratul Dumnezeu, am făcut aceasta”. Aşadar, dacă le-a auzit păgânul împărat, s-a mâniat foarte tare şi a poruncit unui boier pe care îl chema Marchian să-l scoată pe Nestor afară de poarta cea de aur şi să-i taie capul cu cuţitul. Maximian aflând că Sfântul Dimitrie l-a îndemnat pe Nestor să lupte, trimiţând ostaşi, l-au străpuns cu suliţele. „Precum Lie a fost aruncat în suliţe de Nestor şi a murit, aşa şi Dimitrie să fie străpuns cu suliţele, ca de aceeaşi moarte să moară cel care a pricinuit moartea iubitului meu Lie”, aşa zicea împăratul. Dar s-a înşelat nebunul împărat, socotind că sfinţii mor cu aceeaşi moarte ca şi păcătoşii, pentru că moartea păcătoşilor este cumplită, iar a sfinţilor este cinstită înaintea Domnului.