Sfânta Ecaterina († 305) a trăit pe vremea lui Maximian şi a lui Diocleţian. S-a născut în Alexandria şi era de neam împărătesc. Frumoasă şi deşteaptă, a dobândit cunoştinţe rare şi multă învăţătură, ajungând de foarte tânără printre cei mai de seamă înţelepţi ai vremii sale. A cunoscut scrierile lui Virgiliu, Esculap şi Hipocrate, ale lui Aristotel şi Platon şi ale altor înţelepţi şi grăia în mai multe limbi străine. Sfânta Ecaterina era şi o luminată creştină, îndeletnicindu-se cu citirea Sfintei Scripturi. Se străduia să vieţuiască după poruncile Domnului Iisus Hristos. Fiind prigoniţi creştinii în acele vremuri, a fost prinsă şi sfânta şi supusă la bătăi grele şi la chinuri sângeroase, din care a ieşit însă nevătămată. A fost obligată apoi să se înfrunte cu o adunare de filosofi păgâni, pe care i-a biruit prin înţelepciunea sa. Astfel, Sfânta Ecaterina i-a determinat pe cei 150 de învăţaţi să creadă în Hristos-Domnul. Stăruind ei în credinţa cea adevărată, au fost aruncaţi în foc. Sfintei Ecaterina i s-a tăiat capul şi aşa a luat cununa muceniciei. Trupul ei se păstrează la Mănăstirea „Sfânta Ecaterina” de pe Muntele Sinai.

Tot astăzi pomenim şi pe Sfântul Mare Mucenic Mercurie (sec. 3), fiul unui scit ce se numea Gordian. Sfântul Mercurie făcea parte din ceata vitejilor ce se numea a Martionilor. Într-una din zile i s-a arătat înainte îngerul Domnului, care i-a insuflat în inimă atâta îndrăzneală, încât a izbutit o mare biruinţă asupra barbarilor. Pentru curajul său, împăratul Deciu l-a făcut general. Deci, chemându-l împăratul pe Mercurie să aducă jertfe zeiţei Artemida, acesta L-a mărturisit cu mult curaj pe Iisus Hristos ca Dumnezeu adevărat. Pentru aceasta sfântul a fost legat de patru stâlpi, iar păgânii i-au tăiat trupul cu cuţitele. Apoi, după ce l-au supus la nenumărate şi grele chinuri, fiind dus în Cezareea Capadociei, i-au tăiat capul. Sfântul Mercurie avea 25 de ani atunci când şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.