Sfânta fecioară Agripina (†257) s-a născut şi a crescut la Roma şi tânără fiind, pe mulţi păgâni îi învăţa să se lepede de idoli şi să se închine Domnului Iisus Hristos. Din tinereţe s-a dăruit Domnului făcându-se „bună mireasmă a lui Hristos” (2 Corinteni 2, 15), cultivând virtuţile creştine. Sufletul Sfintei Agripina era curat şi înfrumuseţat de faptele cele bune ale rugăciunii şi milosteniei. Pe mulţi i-a îndemnat să părăsească robia patimilor şi închinarea la idolii cei înşelători, luminând cu glasul ei blând cugetele altora, aducându-i la legea cea nouă a creştinilor şi la harul izbăvirii de păcate. În anul 257 s-a pornit prigoană împotriva creştinilor, în timpul împăratului Valerian (253-260), şi a fost prinsă şi Agripina şi dusă înaintea prigonitorului. Mărturisind cu mult curaj că este creştină şi dând slavă Mântuitorului Iisus Hristos, a fost supusă la multe şi cumplite chinuri. Din ordinul prigonitorilor păgâni a fost bătută cu toiege, a fost întinsă până la smulgerea oaselor din încheieturi, iar în timpul acestor grele chinuri şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, primind astfel cununa muceniciei. Trei fecioare creştine: Vasa, Paula şi Agatonica, luând pe ascuns trupul sfintei, din Roma, l-au dus în Sicilia, unde sfânta a săvârşit multe minuni. Prin rugăciunile ei s-au dăruit vindecări tuturor celor ce cereau ajutor cu credinţă.