Acest plăcut al lui Dumnezeu, Metodie, a fost de mic încredinţat Domnului Hristos şi s-a arătat vas curat şi lăcaş al Sfântului Duh, plin de râvnă şi iubind dumnezeiasca înţelepciune a Sfintelor Scripturi. De aceea, de tânăr a primit darul preoţiei şi cunoscând mulţi viaţa sa curată, evlavia şi priceperea lui în tâlcuirea dreaptă a dumnezeieştilor dogme, a fost înălţat la scaunul de Episcop în cetatea Patarelor, care este în părţile Lichiei, din Asia Mică. Şi păstorea bine şi cu frică de Dumnezeu turma sa, luminând-o cu dumnezeieştile cuvinte.

CITEȘTE ȘI: "Ce număr de telefon are o tipă!"

 

Sfântul Ierarh Metodie a luptat împotriva ereziei lui Origen, risipind întunericul cel eretic prin numeroase scrieri şi predici. Deci, pe mulţi i-a adus la dreapta credinţă, strălucind cuvintele sale cele insuflate de Duhul Sfânt ca nişte fulgere în toată lumea. De aceea, diavolul, nesuferind îndrăzneala Sfântului Metodie, a trimis pe păgâni care, prinzându-l, l-au chinuit cumplit.

Pentru că acesta a refuzat să se închine idolilor, i-au tăiat capul cu sabia, primind astfel cununa muceniciei. Şi aşa s-a mutat Sfântul Metodie la viaţa cea cerească, aducându-se pe sine lui Dumnezeu jertfă vie, mărturisind pe Hristos până la vărsarea sângelui şi sfârşitul cel mucenicesc.

Astăzi, Biserica noastră îl pomeneşte şi pe Sfântul Nicolae Cabasila. S-a născut în jurul anului 1322, din familia Chamaethos, însă a adoptat numele mamei sale, Cabasila.

A primit învățătura spirituală de la Dorotei Vlates, unul dintre ucenicii Sfântului Grigorie Palama. Practica „Rugăciunea lui Iisus” împreună cu mai mulţi laici care se aflau sub îndrumarea Sfântului Isidor Buheiras. A primit o aleasă educaţie literară şi filosofică de la unchiul său, Nil Cabasila.

La Tesalonic, Nicolae Cabasila a avut un rol important atât în viaţa politică, dar şi în cea socială a orașului, deţinând chiar unele demnităţi. Alături de unchiul său, a fost un mare apărător al învățăturii ortodoxe despre isihasm.

Spre deosebire de Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Nicolae Cabasila, deși format ca umanist, a fost isihast prin vocație.

El a demonstrat că îndumnezeirea și unirea cu Hristos sunt scopurile ultime ale vieții spirituale pentru fiecare creștin, nu doar pentru monahi.