Sfântul Andrei a trăit pe vremea împăratului roman Maximian (286-305) şi era în armată, având rangul de stratilat, care însemna căpetenie de ostaşi. Năvălind în acea vreme perşii în Siria, căpetenia cea mare a oştirilor din zonă, Antioh, l-a trimis pe Andrei să riposteze cu armata romană împotriva năvălitorilor.
Sfântul Andrei Stratilat s-a rugat Domnului Iisus Hristos ca să-l ajute să-i învingă pe duşmani şi îi îndemna şi pe ostaşi să se roage asemenea lui. Şi i-au înfrânt pe perşi, iar prin această izbândă pe mulţi ostaşi i-a întors la credinţa creştină. Căpetenia oştirilor, Antioh, era prigonitor al creştinilor şi, aflând că Andrei şi ostaşii săi credeau în Mântuitorul Hristos, a poruncit ca aceştia să fie prinşi şi torturaţi, ca să se lepede de credinţa lor.
Pe Sfântul Andrei l-au întins pe un pat din fier înroşit în foc, însă el a rămas nevătămat, de aceea, prigonitorii s-au gândit să-l osândească la moarte. Socotind însă că nu este bine ca pe nişte ostaşi slăviţi şi viteji, precum erau ei, să-i piardă în mijlocul poporului, Antioh a poruncit să-i lase liberi, hotărând să-i omoare în taină, pentru alte pricini.
Sfântul Andrei şi ostaşii lui, văzându-se eliberaţi, au plecat îndată în Cilicia şi s-au botezat toţi. Aflând aceasta, dregătorul a poruncit ca tuturor să li se taie capetele. Şi s-au numărat ca la 2.593 de ostaşi care, crezând în Hristos Dumnezeu, au primit cununa muceniciei împreună cu Sfântul Andrei.