Sfântul Eumenie a trăit în secolul al 7-lea d.Hr. De tânăr a renunțat la averea sa, pe care a împărţit-o săracilor și, urmând lui Hristos, s-a călugărit. S-a nevoit mult, supunându-şi poftele sale cele trupeşti cu postul, cu rugăciunea, cu privegherile lungi şi cu înfrânarea. Dormea foarte puţin, până când sufletul şi trupul său, curăţindu-se de patimi, s-au făcut lăcaş al Duhului Sfânt. Astfel, i s-a dat lui şi darul propovăduirii cuvântului lui Dumnezeu, împodobit cu multă înţelepciune. Pentru viaţa sa curată a fost ales Episcop al Bisericii din Gortina, în ostrovul Cretei, unde, luminând ca un soare, păstorea Biserica cu fapta şi cu cuvântul, făcându-se pildă tuturor. A rămas în istorie ca fiind un ierarh milostiv, mai ales că numele său, Eumenie, înseamnă milostiv. Dumnezeu l-a înzestrat şi cu darul facerii de minuni. Sfântul Ierarh Eumenie a mers şi la Roma, mânat de dorinţa de a propovădui Evanghelia Domnului Iisus Hristos, iar de acolo s-a dus în Tebaida Egiptului. Aici, ajungând pe vreme de secetă, cu rugăciunile sale pământul a primit ploaie îmbelşugată. Sfântul Ierarh Eumenie s-a mutat la Domnul pe când se afla în Tebaida. Moaştele sale au fost trimise la locul lui de naştere, la Raxos, în Creta, Grecia, unde se aflau şi moaştele Sfinţitului Mucenic Chiril, care păstorise şi el mai înainte Biserica din Gortina.
