Acest mare arhiereu, Sfântul Nichifor, Patriarhul Constantinopolului, a fost izgonit din scaunul său de către împăratul Leon Armeanul (814-820), în insula Proconez, pentru că era cinstitor al sfintelor icoane. Şi vieţuind în surghiun vreme de 13 ani, acest sfânt, mare apărător al dreptei credinţe, a trecut la Domnul în anul 828 şi a fost îngropat în biserica Sfântului Teodor din acea insulă, lăcaș zidit de el. Şi au trecut ani mulţi şi au pierit mulţi rău-credincioşi împăraţi: Leon Armeanul, Mihail cel Gângav şi fiul său Teofil. Iar după moartea împăratului Teofil, binecredincioasa împărăteasă Teodora şi fiul ei Mihail au luat sceptrul împărăţiei greceşti şi au lepădat rătăcirea împăraţilor dinainte ce luptaseră împotriva sfintelor icoane. În anul 842, după ce a sărbătorit cu multă strălucire biruinţa dreptei credinţe în Duminica Ortodoxiei, Sfânta Teodora împărăteasa şi fiul ei Mihail, primind sfatul Sfântului Metodie, Patriarhul Constantinopolului, au hotărât să aducă în cetatea de scaun moaştele Sfântului Patriarh Nichifor. Drept aceea, fericitul Metodie a luat cu sine mare sobor de arhierei şi, mergând în insula Proconez, a ridicat moaştele Sfântului Nichifor, pe care le-a aşezat cu cinste într-o raclă nouă de mare preţ. Astfel, le-a adus la Constantinopol unde au fost întâmpinate de împărat şi maica sa, precum şi de mulţime de popor. Cinstitele moaşte au fost aşezate spre închinare în Biserica Sfinţilor Apostoli.