Sfântul Ierarh Vlasie a trăit în timpul împăratului Liciniu (308-324) şi era din Sevastia Capadociei.  Fiind puternic în credinţă, fără prihană în viaţă şi plin de fapte bune, oamenii cetăţii l-au ales episcop. Vlasie a condus cu înţelepciune şi bunătate turma sa, primind de la Dumnezeu darul tămăduirii. Precum alţi sfinţi, Sfântul Vlasie vieţuia ascuns în una din peşterile Muntelui Argheos, alături de fiarele sălbatice pe care le îmblânzise. Aici, în post şi în liniştea cea desăvârşită, înălţa necontenit rugăciuni către Dumnezeu. Nişte vânători, care l-au descoperit, l-au pârât la dregătorul cetăţii, Agricola, care a poruncit să fie prinşi toţi creştinii ascunşi. După ce a fost supus la chinuri cumplite, Sfântul Vlasie a fost  aruncat în temniţă,  unde a reuşit să întărească  şi mai mult în credinţa în Hristos pe şapte femei creştine şi doi copii, închişi  şi ei acolo. Cu toţii au primit cununa muceniciei prin tăierea capului în anul 316.