Sfântul Ierarh Nifon (†1508) era originar din Moreea (Grecia) şi s-a născut din părinţi străluciţi în dreapta credinţă şi în faptele bune, primind la botez numele Nicolae. Arătând multă dragoste pentru carte, a avut mai mulţi dascăli iscusiţi, de la care a învăţat ştiinţele vremii. S-a călugărit de tânăr la Mănăstirea „Sfântul Pantelimon” din Muntele Athos. După ce a trecut pe la mai multe mănăstiri, schituri, peşteri şi chilii pustniceşti, printre care şi Marea Lavră, Sfântul Nifon s-a stabilit la Mănăstirea Dionisiu. Aici, s-a ostenit multă vreme cu scrierea cărţilor sfinte, dar şi cu postul, cu rugăciunea şi cu înfrânarea, făcându-se multora pildă de cucernicie şi dreaptă vieţuire.
Datorită vieţii sale curate a fost ales Mitropolit al Tesalonicului şi apoi, în 1486, Patriarh al Constantinopolului. Turcii l-au supus la numeroase nedreptăţi, fiind depus din scaun de două ori. Domnitorul Radu cel Mare (1495-1508) l-a adus pe Sfântul Nifon, în anul 1504, în Ţara Românească, cu scopul de a reorganiza Biserica Ortodoxă de aici. Neînţelegându-se cu domnitorul român, Sfântul Nifon a plecat din nou la Muntele Athos, la Mănăstirea Vatoped, şi apoi s-a retras în smerenie şi sărăcie la Dionisiu. A plecat la Domnul, ca şi domnitorul Radu cel Mare, în anul 1508.
Sfântul Ierarh Nifon a fost canonizat în anul 1517, în timpul domniei Sfântului Domnitor Neagoe Basarab.