Ioan Caproșu este născut pe 26 august 1934, în comuna Mitoc, din județul Botoşani. A absolvit cursurile Facultății de Istorie din cadrul Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. După absolvirea facultății, a rămas în cercetare (la Institutul Xenopol din Iasi), pentru a trece apoi in învățământul superior, astăzi având gradul de profesor universitar. De asemenea, a devenit specialist în istorie economică.
În anul 1979 a obținut titlul științific de doctor în istorie cu teza "Camăta în Moldova, până la mijlocul secolului al XVIII-lea".
În anul 1975 a fost distins cu Premiul "Nicolae Bălcescu" al Academiei Române. A fost cooptat în Comitetul național de redacție al colecției Documenta Romaniae Historica.
În anul 1990, Academia Romnână îi acordă Premiul "B.P. Hașdeu" pentru volumul I din "Monumenta linguae dacoromonorum. Biblia 1688", Pars I, Genesis, 1988 (editat cu Vasile Arvinte).
Ioan Caproşu publică numeroase lucrări ştiinţifice, printre care amintim "Iașii vechilor zidiri. Până la 1821" (Ed. Junimea, Iași, 1974; ed. a II-a, Iași, 2007) - în colaborare cu Dan Bădărău, "O istorie a Moldovei prin relațiile de credit. Până la mijlocul secolului al XVIII-lea" (Ed.Universității "Al.I.Cuza", Iași, 1989), "Documente privitoare la istoria orașului Iași (1408-1790)" - 10 vol. (Ed. Dosoftei, Iași, 1999-2008), precum şi mai multe volume din seria A, Moldova a colecției "Documenta Romaniae Historica".
În anul 2002 apare lucrarea "In honorem Ioan Caprosu. Studii de istorie". Cartea este o culegere de studii oferite in semn de omagiu profesorului Ioan Caprosu. Colegii profesorului (de la Atena, Bucuresti, Chisinau si Iasi) reliefeaza directiile de cercetare pe care savantul iesean le-a initiat: editarea izvoarelor istoriei medievale, istoria economica, istoria urbana si istoria artei.
Ioan Caproşu dovedeşte o dată în plus valoarea oamenilor născuţi pe meleagurile botoşănene, personalităţi care se aşează drept temelie la baza a zeci de generaţii, în formarea unor noi cercetători din varii domenii.
Din păcate, însă, nu de puţine ori, aceşti minunaţi oameni nu sunt cunoscuţi îndeajuns la ei acasă, autorităţile botoşănene neavând nicio strategie de atragere a acestor personalităţi spre locurile de baştină, în primul rând pentru a le oferi cinstea cuvenită şi apoi pentru a le solicita sprijinul în promovarea Botoşanilor la nivel naţional.
