A trăit toată viața printre cărți. A fost un om discret, dar a știut să dea viață poveștilor, a cunoscut bucuria de a trăi prin ceilalți. Și-a iubit enorm familia, și-a crescut copiii în aceeași lume pe care a creat-o și a căutat-o pretutindeni: a cărții și a eroilor din povești.
Alexandru Vasilache a fost bibliotecar la Biblioteca Județeană ”Mihai Eminescu” din Botoșani.
S-a născut pe 16 septembrie 1952. A fost elev al Liceului Militar ”Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc (promoția 1971). Apoi a absolvit Facultatea de Istorie și Filosofie. A lucrat o viață în bibliotecă, iubind cartea și copiii mai presus de sine.
”Tata a fost o poveste despre cărți”
Raluca Tudor, fiica lui Alexandru Vasilache, a transmis un mesaj emoționant: ”Fiecare om este o poveste. Tata a fost o poveste despre cărți, despre umor și inteligență, despre cântece inventate la o chitară la care nu știam să cântăm. Cu zâmbetul ștrengăresc, ochii tineri și gropițe în obraji, mi-l imaginez pedalând spre un loc născut din imaginația lui fascinantă, printre eroii din cărți, prieteni vechi, familie și multă lumină blândă. De azi sunt mai puțin copil. Tata a fost… dar prin noi, cei ai lui, încă este”.
Și Oana Savin, cealaltă fiică a lui Alexandru Vasilache, a scris despre cel care a știut să creeze amintiri și, mai ales, să formeze oameni: ”TATA, astăzi îmi iau rămas bun de la tine, dar nu și de la tot ce ai lăsat în mine. Am avut o copilărie atât de frumoasă… duminicile noastre simple și fericite, cu bicicletele, plimbările la pădure, orele petrecute pe stadion, în cofetării, restaurantele unde doamnele deja știau mâncarea mea preferată, la toate piesele de teatru, toate concertele de la Casa de cultură…toate au devenit acum amintiri neprețuite. Îmi voi aminti mereu concediile noastre, cu râsete și momentele acelea în care mă puneai să învăț poezii pentru că nu voiam să dorm la amiază. Atunci nu înțelegeam, dar acum știu că fiecare lucru pe care l-ai făcut a fost din dragoste. Îți mulțumesc pentru toate amintirile și tot ce sunt astăzi! Știu…, acum cuvintele sunt prea sărace, dar tu de acolo de SUS, știi despre ce vorbesc. Drum lin, tati! Te voi iubi mereu”.
”Un om bun, cald, vesel, sensibil și iubitor”
Nu mai puțin emoționante sunt cuvintele soțului Ralucăi Tudor, compozitorul Andrei Tudor, despre socrul său: ”A fost un om bun, cald, vesel, sensibil și iubitor, absolvent de istorie și filozofie, trăind adesea într-o lume a lui - cea a cărților - ca bibliotecar la Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu” Botoșani. Scria frumos și avea un umor aparte. A fost soț, tată și bunic. Astăzi a plecat, după o lungă și grea suferință. Dumnezeu să îl odihnească în pace”.
Dumnezeu să îl ierte!