Cinematograful Unirea din Botoșani a așternut covorul roșu invitând cinefilii sâmbătă, 9 noiembrie, să vizioneze în proiecție de gală filmul „Moromeții 3” aflat, deocamdată, în turneul național de promovare, pelicula urmând să intre în cinematografe începând cu 22 noiembrie.

Filmul, veritabilă mărturie istorico-literară, în regia lui Stere Gulea, prezent la Botoșani împreună cu actorul Bogdan Horga, dezvăluie publicului o pagină dură de istorie din dificila perioadă postbelică a anilor ꞌ50, mai precis anul 1954, fiind și o geneză a romanului apărut în 1955.

CITEȘTE ȘI: "Calendar ortodox, 13 noiembrie: Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Cons..."

„Moromeții 3”- „un film neașteptat și atipic”

După „Moromeții” realizat în 1987, „Moromeții 2” - lansat în 2018 (și la Botoșani, în același cinema), adaptări ale romanelor ”Moromeții” și ”Viața ca o pradă”,  Stere Gulea mărturisește că a încercat, prin scenariul pe care l-a scris având ca surse confesiunile poetelor Aurora Cornu și Nina Cassian (personajul Vera), precum și informațiile din „Jurnal intim” al lui Marin Preda, să facă „cel de-al treilea film, care e neașteptat și atipic, cu sentimentul de prețuire pentru cel care stă la baza  romanului „Moromeții”, scriitorul Marin Preda (în film apare cu numele Niculae Moromete)”.

„Vreau să fiu provocat”

Publicul din Botoșani, care a urmărit cu atenție filmul, a răspuns provocării lansate de Stere Gulea la finalul proiecției: „Vreau să fiu provocat”, făcând aprecieri și adresând întrebări, una dintre ele referindu-se la relația regizorului cu scriitorul.

„L-am cunoscut pe scriitor printr-o relație comună (era prieten cu Toma Caragiu, care mă simpatiza) și am rămas impresionat de profunzimea gândirii acestuia, mi-a plăcut și romanul, niciodată nu l-am auzit spunând ceva complezent, puținul care-l spunea era izvorât din judecata și din părerea lui. Era un om cu o privire foarte pătrunzătoare și asupra oamenilor și asupra evenimentelor”.

„Scriitori care să fi meditat la propria lor viață nu am găsit”

Perioada în care a trăit și scris Marin Preda nu a fost ușoară nici pentru „tovarășii scriitori”, care erau nevoiți să respecte cerințele din spațiul ideologic pentru că altfel își riscau nu doar cariera, ci și viața.

Realizând documentarea pentru film, Stere Gulea spune că și-a format o imagine despre literatura scrisă în acea perioadă, dar că a rămas cu o impresie tristă deoarece majoritatea scrierilor, roman sau poezie, nu mai sunt de citit. De asemenea, a fost surprins să constate „absența unor jurnale ale unor scriitori români despre această perioadă. N-am întâlnit decât după ꞌ90, dar despre oameni care au trecut prin ororile închisorilor comuniste, însă scriitori care să fi meditat la propria lor viață, soartă și comportare nu am găsit”, adăugând că a fost nevoit să parcurgă scrieri din literatura rusă corespunzător acelei perioade „unde am găsit mărturii nu numai cutremurătoare, dar care mi-au clarificat ce însemna să trăiești în asemenea regim de teroare”.

Un spectator a apreciat viziunea realistă a filmului considerându-l o arhivă vie a memoriei, subliniind accesul dificil la arhivele CNSAS „bine sigilate”, dar și faptul că mai există încă printre noi persoane care au scris ode cuplului de tristă amintire, dar care nu mai recunosc acest lucru.

„Un punct de rezistență într-o lume care era înfricoșată, bântuită de lașitate”

Stere Gulea relatează despre nuvela „Desfășurarea”, cu care începe filmul, despre perioada colectivizării în care Niculae Moromete intră într-o criză morală pentru că își dă seama că realitatea e alta, deplasarea făcută în acel sat și scenele de violență soldate cu moartea unui om reprezintă realitatea adevărată despre care nu putea să scrie, cerându-i-se să mintă. Atunci când era cazul atitudinea lui conta, reprezentând un punct de rezistență într-o lume care era înfricoșată, bântuită de lașitate.

„Când am simțit cuțitul, am cedat”

S-au făcut compromisuri din diverse motive, din slăbiciune umană, dar și din cauza presiunii ideologice, „Îți lasă un gust amar cât de jos putem coborî, că nu suntem în stare să rezistăm, dar și eu din propria experiență de regizor pot să vă spun că am trecut prin aceleași lucriuri, nu am fost foarte curajos, atunci când am simțit cuțitul am cedat. Problema este dacă conștientizăm lucrul acesta, pentru că se schimbă condițiile sau contextul, dar cedările și lașitatea sunt și în alte contexte”.

„Să nu dăm o aură mai plăcută unor vremuri urâte”

„E bine să nu uităm aceste lucruri”, explică regizorul, „nici să nu ne victimizăm, nici să nu credem că suntem incapabili. Suntem oameni, important este să nu dăm o aură mai plăcută unor vremuri urâte.

 Mai important decât politica este cum ne comportăm noi, încerc mai mult să mă gândesc la ce am făcut eu, la ce fac și cât am reușit să fiu de corect fată de ce am făcut, față de mine și față de oamenii în fața cărora mă prezint.”

„Simbolul unei lumi care nu mai este”

Esența Moromeților este personajul Ilie Moromete, interpretat de actorul Horațiu Mălăele, care a reușit să redea magistral inteligența țăranului simplu, profunzimea, cumpătarea în luarea unor decizii, cel care reprezintă simbolul unei lumi care nu mai este, „dar care a lăsat ca exemplu inteligența omului care răzbate și-n vremurile mai negre, felul în care se comportă până la sfârșit”, Stere Gulea menționând că a urmat atât linia personajului cât și cea a modelului- tatăl scriitorului, un simplu țăran cu doar trei clase, dar care era un om extraordinar de deștept, încercând și reușind creionarea unui personaj „pe care să-l ținem minte, să-l avem ca reper”.

„Să nu țin pe spectator mai mult decât trebuie”

Moromeții 3 se termină cu o imagine de familie, Ilie și Niculae Moromete, despre care un spectator a dorit să afle dacă acel portret tată-fiu definește trilogia moromețiană, răspunsul fiind afirmativ, urmat de o nedumerire exprimată tot de un cinefil care, apreciind universul creat cu măiestrie de regizor se întreabă de ce finalul a fost „expediat” într-o frază.

Stere Gulea menționează că „de la un anumit timp sunt preocupat să nu țin pe spectator mai mult decât trebuie și să fiu cât mai sintetic”.

Exercițiu de imaginație

Așa cum și-a dorit la începutul sesiunii de Q&A, provocarea nu a întârziat, un spectator dorind să știe dacă autorul Moromeților, ar fi fost prezent în sală, ar fi fost încântat de modul în care i-a fost prezentată povestea.

Regizorul nu a părut deloc încurcat afirmând: „am încercat să fiu onest cu percepția mea despre ce era, ce gândea sau cum s-ar fi comportat, cred că am încercat să urmez traseul posibil și comportarea lui în situațiile pe care le-am pus în film. Când scrii/faci ceva este o proiecție subiectivă a ta cu limitele pe care le ai, atât cât te inspiră natura în acele momente”.

 „Să încerci să ieși din carieră pe ușa din față”

„Moromeții 3” închide cercul trilogiei moromețiene început în anul 1987, regizorul Stere Gulea precizând că dorește să-și încheie cu demnitate cariera profesională: „M-am întrebat de multe ori în timp ce făceam filmul, montam dacă sunt șanse să ies cu o oarecare satisfacție și demnitate, în ce măsură se poate spune că am făcut ceva demn de un regizor, pentru că  e bine să încerci să ieși dintr-o carieră pe ușa din față”.

Povestea Cinematografului Unirea la Botoșani va continua cu o altă proiecție de gală, datorită lui Viorel Hrițcu, unul dintre „ultimii mohicani” din cinematograful românesc (Stere Gulea), iar Bogdan Horga specifică: „Ar trebui să fie mai mulți oameni ca el!”.

(Carmen Mandache)