Sfantul Ioan Gura de Aur s-a nascut in Antiohia, candva intre anii 344-354. Parintii sai se numeau Secund si Antuza. Tatal sau, un militar cu o functie deosebita, a murit la putin timp dupa nasterea copilului, drept pentru care, ramasa vaduva, la numai 20 de ani, Antuza si-a inchinat viata cresterii copilului in dreapta credinta.
La varsta potrivita, tanarul Ioan a studiat filosofia, cu profesorul Andragatiu, si retorica, cu renumitul profesor sofist Libaniu. Cand sfantul a implinit varsta de 18 ani, episcopul Bisericii din Antiohia, anume Sfantul Meletie, fiind atras de calitatile intelectuale ale lui Ioan, precum si de viata lui curata, l-a luat pe acesta in purtarea sa de grija, tot el fiind cel care l-a botezat. In timpul petrecut langa episcop, Sfantul Ioan a studiat teologia, sub indrumarea lui Diodor din Tars.
Nu dupa multa vreme, sfantul s-a aprins de dragoste pentru viata cea pustniceasca, caracterizata de asceza si rugaciune staruitoare. Astfel, dupa un timp petrecut in casa parinteasca, el s-a retras intr-un munte din apropierea orasului, unde, vreme de doi ani, s-a indeletnicit cu postul aspru si cu rugaciunea cea de toata vremea. Imbolnavindu-se, sfantul s-a intors in casa parinteasca, unde mama sa locuia singura.
Sfantul Ioan Gura de Aur, slujitorul lui Dumnezeu
In anul 1381, fiind inca prezent in oras, episcopul Meletie l-a hirotonit diacon. In aceasta perioada, Sfantul Ioan Gura de Aur a scris cateva tratate duhovnicesti, privind viata monahala, fecioria crestina si preotia.
In anul 386, impotriva vointei sale, Sfantul Ioan Hrisostom a fost hirotonit preot, de catre episcopul Flavian, urmasul Sfantului Meletie, si a fost randuit predicator al bisericii mari din Antiohia, zidita de Sfantul imparat Constantin cel Mare. Intre anii 386-397, sfantul a alcatuit numeroase omilii, dintre care multe inca se mai pastreaza.
In anul 397, dupa moartea patriarhului Nectarie, sfantul a fost numit patriarh al Constantinopolului, impotriva vointei sale. Sfantul Ioan a fost adus in capitala imperiala de catre imparatul Arcadiu, care a poruncit episcopului Teofil al Antiohiei sa il hirotoneasca episcop, in ziua de 26 februarie 398.
De indata, sfantul a inceput sa reformeze preotimea din cetate, care se afla intr-o mare stare de coruptie. El a suprimat luxul din resedinta episcopala, introducand traiul specific monahilor, iar bogatiile le-a folosit pentru ingrijirea saracilor si a spitalelor. De asemenea, sfantul a randuit o serie de norme disciplinare, privind mai ales darurile primite de clerici, locuirea monahiilor si a diaconitelor in casele clericilor si modul de vietuire al vaduvelor.
Sfantul Ioan Gura de Aur, patimirea si adormirea
Dupa cum era de asteptat, criticile sale, indreptate impotriva coruptiei si a patimilor, i-au adus acestuia multi dusmani, printre care si membri de seama ai curtii imperiale si ai Bisericii. In tot acest timp, Sfantul Ioan a predicat, a scris si s-a ocupat de misionarism, organizand misiuni pana la gotii de langa Marea Neagra si Dunare. In anul 401, sfantul convoaca un sinod, in Efes, pentru a lamuri situatia unor dioceze din Tracia si Asia mica.
Teofil, arhiepisopul Alexandriei, a devenit cel mai mare dusman al Sfantului Ioan, dupa ce sfantul i-a primit in Constantinopol pe "Fratii Lungi", fara a intra insa in comuniune cu ei, dupa ce au fost acuzati de origenism. In dorinta de a clarifica situatia celor acuzati, imparatul l-a chemat in Constantinopol pe arhiepiscopul din Alexandria. Acesta a raspuns chemarii abia in iunie 403, cand a s-a oprit in afara oraşului, ignorand invitaţiile Sfantului Ioan. Dupa ce sfantul a refuzat sa prezideze sinodul, imparatul l-a randuit presedinte pe Teofil, care accepta propunerea si intoarce sinodul impotriva Sfantului Ioan, prin intocmirea a 12 capete de acuzare.
Sinodul intrunit la Stejar, intr-o suburbie a Calcedonului, la care au luat parte mai multi acuzatori si episcopi adversari ai Sfantului Ioan, a hotarat depunerea din treapta a acestuia. Dupa sinod, Teofil a intrat in Constantinopol, in fruntea unui grup de susţinatori inarmaţi, incercand sa aşeze pe tron un nou arhiepiscop. Imparatul a semnat hotararea sinodului si l-a exilat pe Sfant Ioan in Bitinia, insa, dupa putina vreme, inspaimantat de miscarile populatiei si de un cutremur puternic, acesta l-a cheamat inapoi si l-a repus in scaun.
In urma ridicarii unei statui din argint a imparatesei Eudoxia, in apropiere de biserica, sfantul o critica din nou pe aceasta. Mai apoi, de ziua Sfantului Ioan Botezatorul, sfantul si-a inceput predica, zicand: "Din nou Irodiada se agita; din nou se tulbura; din nou danseaza si cere din nou capul Sfantului Ioan pe tava." Interpretand ca pe sine aceste cuvinte, imparateasa i-a cerut imparatului exilarea sfantului, pe motiv ca, la intoarcerea din exil, nu a fost repus oficial in scaun.
Cand i s-a interzis sa mai slujeasca, sfantul nu s-a supus, iar dupa ce i s-a interzis sa mai foloseasca vreo biserica din capitala, acesta s-a adunat cu crestinii intr-o renumita baie publica, unde a savarsit priveghere si unde i-a botezat pe catehumeni. Astfel, in anul 404, in cea de-a treia zi dupa Inviere, sfantul a fost arestat, iar mai apoi, dupa Rusalii, in ziua de 20 iunie, a fost trimis in exil, in Armenia Mica.
Sustinatorii sfantului au fost indepartati din scaune, li s-au confiscat averile si au fost trimisi in exil, in timp ce doi dintre adversarii acestuia au fost numit in scaunul episcopal, succesiv.
In acel exil, sfantul a avut mult de patimit, trupul sau fiind rapus de boli si de neputinte. Fiind cautat de tot mai multi oameni si putand intretine o corespondenta cu cei din capitala, Sfantul Ioan Gura de Aur a fost trimis intr-un loc si mai aspru, pe malul rasaritean al Marii Negre, insa trece la cele vesnice pe drum, in localitatea Comana, in Pont, in ziua de 14 septembrie 407, zicand: "Slava lui Dumnezeu pentru toate!" Moastele Sfantului Ioan Gura de Aur au fost aduse in Constantinopol abia in anul 438, fiind asezate in Biserica Sfintii Apostoli.
Sfantul Ioan Gura de Aur, predicator si scriitor
Nici unul dintre Parintii greci ai Bisericii nu a lasat o opera atat de vasta, cuprinzand omilii, tratate si scrisori, precum a lasat Sfantul Ioan Hrisostom. Opera sa cuprinde 18 volume, in Editia Migne, si este raspandita in aproximativ doua mii de manuscrise. Precum se subintelege, din intreaga sa opera, tragedia vietii sale este consecinta sinceritatii sale, a dorintei de a imbunatati viata credinciosilor si a celor care slujeau Biserica.
Partea cea mai consistenta a operei sale o constituie omiliile, care, dupa continutul lor, se impart in: omilii exegetie, omilii dogmatice si polemice, omilii morale, omilii la marile sarbatori, panegirice si predici ocazionale. Majoritatea omiliilor exegetice au fost compuse in perioada anilor 386-397, cand sfantul a activat ca preot si predicator in Antiohia. Omiliile dogmatice si polemice sunt mai reduse ca numar, insa ne dezvaluie acuratetea si profunzimea gandirii sale teologice. Temele morale sunt prezente in aproape toate omiliile sale.
Tratatul "Despre preotie" este una dintre lucrarile hrisostomice cu cea mai larga circulatie, fiind considerata capodopera literara si teologica a Sfantului Ioan Hrisostom. Se crede ca a fost scris intre anii 381-386, cand era diacon, in sase carti, sub forma unui dialog. El fixeaza principiile de baza si recomandarile cele mai adecvate cu privire la recrutarea clerului si sensul exceptional al preotiei.
Sfantul Ioan Gura de Aur a fost preocupat, in mod cu totul aparte, de viata monahala, careia ii inchina o serie de omilii. El face o paralela intre un rege si un monah, aratand valentele deosebite ale vietii de monah. El este de parere ca, desi viata de familie este buna, mai buna este cea de feciorie. In cazul vaduvelor, acestea ar fi mai bine daca ar ramane in starea de vaduvie, evitand cea de a doua casatorie.
In privinta educatiei celor tineri, Sfantul Ioan traseaza cu exactitate principiile unei educatii sanatoase, atat pentru baieti, cat si pentru fete. Educatia, desi este facuta pentru viata in aceasta lume, scopul ei este insa viata vesnica.
Ca unul care a suferit in mod deosebit nedreptati nedescrise, sfantul trateaza despre problema suferintei, vazand in suferinta incercarile iubitoare ale lucrarii providentei divine. Necazurile si durerile care se abat asupra celor drepti nu trebuie sa ii determine pe acestia sa puna sub semnul intrebarii ordinea divina din lume.
Rugaciune catre Sfantul Ioan Gura de Aur
"Din cer ai primit dumnezeiescul har si cu buzele tale pe toti ii inveti sa se inchine unui Dumnezeu in Treime, Ioane Gura de Aur, preafericite cuvioase. Dupa vrednicie, te laudam pe tine, ca esti invatator, ca cel ce arati cele dumnezeiesti. / Din gura ta, ca o lumina de foc, stralucind harul, toata lumea a luminat, vistieriile neiubirii de argint lumii a castigat, inaltimea gandului smerit noua ne-a aratat. Ci, cu cuvintele tale, invatandu-ne, Parinte Ioane Gura de Aur, roaga pe Cuvantul Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre!"
crestinortodox.ro
