Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi este cinstit pe 27 octombrie. Nu se cunoaste cu exactitate cand a trait Sfantul Dimitrie din Basarabi. Ipoteza cea mai vehiculata este aceea ca a trait in sec. al XIII-lea, in timpul Imperiului de la Tarnovo (1185-1396), intemeiat de romani si de bulgari, sub conducerea fratilor Petru si Ioan Asan, romani de neam. Sfantul din Basarabi a fost numit "cel Nou" pentru a nu fi confundat cu Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de mir, inscris in calendar pe 26 octombrie, ale carui moaste se pastreaza in catedrala din Tesalonic (Grecia).

Potrivit traditiei, Sfantul Dimitrie din Basarabi era pastor de animale. Din vechile sinaxare, aflam ca intr-o zi, trecand cu anumite treburi printr-un lan de grau, a calcat din greseala peste un pui dintr-un cuib. Si-a luat canon de a merge descult toata viata pentru a-si ispasi in acest fel pacatul de a fi calcat peste puiul de pasare.

Pentru viata sa curata, Dumnezeu i-a descoperit sfantului cand va trece la cele vesnice. Astfel, prin descoperire dumnezeiasca s-a asezat intre doua lespezi de piatra, care simbolizau sicriul, iar apoi si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu. Apele au acoperit in timp trupul sau. Moastele sale au fost aflate in chip minunat. O fetita bolnava l-a visat intr-o noapte, spunandu-i ca o va vindeca, daca le va cere parintilor sa-i scoata moastele din apa. A doua zi, parintii merg la raul Lom impreuna cu mai multi credinciosi si preoti si gasesc moastele intregi ale sfantului.

Sfintele sale moaste au ajuns in anul 1774 in Catedrala Catedrala patriarhala (pe atunci, mitropolitana) din Bucuresti, la rugamintea mitropolitului Grigorie al II-lea si a boierului Hagi Dimitrie. Sfantul Dimitrie Basarabov din racla de argint prezenta in Catedrala patriarhala nu are mana dreapta. Ea a fost luata de generalul rus Petru Salticov si dusa in Rusia. Mentionam ca a fost o vreme cand mana stanga a sfantului era neacoperita. Din cauza furtului unui deget, s-a luat hotararea ca moastele sa nu mai fie expuse descoperit.

In decursul timpului au existat mai multe incercari de fragmentare a moastelor. Doua femei, Aspra si Ecaterina, din localitatea Cernavoda, au construit o biserica cu hramul "Adormirea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioara Maria" si au luat o particica din moastele Sfantului Dimitrie, fara a spune cuiva. Pe drum, caii s-au oprit si nu au mai putut merge. Au primit acest semn ca pe o mustrare din partea lui Dumnezeu, motiv pentru care s-au intors cu sfintele moaste furate.

O alta incercare de a fragmenta moastele Sfantului Dimitrie a avut-o Lavrentie, un monah, care a muscat din moaste pentru a rupe o bucata din ele. In urma acestui act, a ramas cu gura inclestata, fiind vindecat dupa ce s-a rugat sfantului.

Pentru multele sale binefaceri, Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou a fost numit ocrotitorul Catedralei mitropolitane si al orasului Bucuresti de catre mitropolitul Ungrovlahiei, Filaret al II-lea. In sedintele dintre anii 1950-1955, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat generalizarea cultului sau in toata tara.

Minunile Sfantului Dimitrie cel Nou din Basarabi

Sfantul Cuvios Dimitrie cel Nou a aparat de multe ori Bucurestiul de primejdii si rautati. In vremea lui Caragea, la 1815, de pilda, intinzandu-se ciuma in Bucuresti, la cererea lui Voda, calugarii au scos moastele Sfantului de la Mitropolie si au ocolit orasul, citind rugaciuni de tamaduire. Din acea zi, molima a scazut treptat si Bucurestiul a scapat de aceasta mare napasta.

In anul 1814, ciuma incepea sa faca ravagii. Pentru ca boala se raspandea tot mai mult, la cererea domnitorului Caragea moastele Cuviosului Dimitrie au fost purtate in procesiune in jurul orasului Bucuresti. Din acea zi, ciuma a scazut in intensitate, si locuitorii Capitalei au reusit sa scape de aceasta boala.

Sub domnia lui Grigore Ghica, in anul 1827, din cauza unei secete indelungate, sfintele sale moaste au fost purtate prin tot orasul. Memoriile colonelului Papazoglu, el insusi participant la acest moment, surprind cel mai bine evenimentele din acea vreme: "Dupa ce au ocolit cateva strazi (preoti si credinciosi cu racla avand trupul Sfantului), cand sosira in capul Podului Mogosoaiei, incepu sa ploua. Voda si boierii si norodul care erau dupa Sfant fura udati pana la piele. Si ploaia a tinut trei zile, cu mici intreruperi".

In anul 1831, orasul Bucuresti aproape s-a pustiit din cauza epidemiei de holera. Presedintele Divanului Tarii Romanesti, pe atunci generalul Pavel D. Kiseleff, a cerut ca moastele Sfantului Dimitrie cel Nou sa fie duse pe campia Filaret. Potrivit marturiilor istorice. "Din ziua de 15 septembrie si pana la inceputul lunii octombrie, numarul mortilor, care pana atunci atinsese 160 pe zi, a scazut repede".



crestinortodox.ro